miercuri, 1 mai 2013

Sfântul Iosif Muncitorul




 
 
Pius al XII-lea, instituind în anul 1955 sărbătoarea "Sfântul Iosif Muncitorul", a intenţionat să ofere muncitorului creştin un model şi un protector. "Orice muncă - spusese deja în radiomesajul de Crăciun din 1942 - are o demnitate inalienabilă şi, în acelaşi timp, o legătură intimă cu perfecţionarea persoanei: nobilă demnitate şi prerogativă, pe care nu le micşorează în nici un mod oboseala şi povara care trebuie suportate ca efect al păcatului original, în ascultare şi supunere faţă de voinţa lui Dumnezeu". Cristos însuşi a voit să fie muncitor manual, petrecând o mare parte a vieţii în atelierul lui Iosif, sfântul cu mâinile bătătorite, tâmplarul din Nazaret.
 
Cu puţini ani înainte ca sfântul Iosif să-şi deschidă umilul atelier, Cicero scria: "...Au o meserie de jos toţi meşteşugarii, pentru că într-un atelier nu poate fi nimic prestigios". Filozoful Aristotel fusese mai categoric, întrebându-se în prima carte a Politicii: "Trebuie recunoscuţi printre cetăţeni şi meseriaşii?".
 
Răspunsul a fost dat de către exemplul lui Cristos, care a voit să aibă parte de condiţia de muncitor alături de Iosif, şi ne-a venit din conştientizarea mişcării muncitoreşti însăşi, care în această zi celebrează sărbătoarea muncii şi realizările din domeniul social, sindical şi economic. "Din punct de vedere creştin - citim în manualul dell'aclista - mişcarea muncitorească nu este decât o formă a mişcării generale de înălţare a omenirii, un aspect special al acelui fenomen general de asceză exprimat prin parabola talanţilor".
 
Pentru a sublinia nobleţea muncii, Biserica îl propune meditaţiei noastre pe sfântul Iosif muncitorul. Sărbătoarea de astăzi o substituie pe cea a patronatului sfântului Iosif asupra Bisericii universale, prescrisă în anul 1847 de către Pius al IX-lea.
 
Pius al XII-lea şi Ioan al XXIII-lea (papa Roncalli a introdus numele sfântul Iosif în Canonul Misei) au adus omagiu acestui maestru exemplar al vieţii creştine, omului laborios, onest, fidel cuvântului lui Dumnezeu, ascultător, virtuţi pe care evanghelia le sintetizează prin două cuvinte: "bărbat drept". "Proletarii şi muncitorii - scria Leon al XIII-lea, în enciclica Rerum novarum - au dreptul special de a recurge la sfântul Iosif şi de a-şi propune imitarea lui. Într-adevăr, Iosif, fiind din neam regesc, unit în căsătorie cu cea mai mare şi mai sfântă dintre femei, tată purtător de grijă al Fiului lui Dumnezeu, cu toate acestea îşi petrece viaţa lucrând şi aşteaptă de la munca sa de meşteşugar tot ceea ce este necesar pentru menţinerea familiei". (Sgarbossa M., Giovannin L., Sfântul zilei, Poline, 1978; tad. de pr. I.Agiurgioaei; sursa: http://www.ercis.ro).

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu