Introducere la ”lectio divina”

Lectio Divina

Lectura divina de prezintă…

Eu sunt: lectio divina!

Mulţi vorbesc despre mine dar puţini sunt cei care mă cunosc... Exist doar pentru că Dumnezeu, dintotdeauna, comunică cu oamenii prin Cuvântul său. Cuvântul lui Dumnezeu este Dumnezeu însuşi. Un Cuvânt divin care se ascunde, umil, în spatele cuvintelor umane ale Sfintei Scripturi şi îşi doreşte atât de mult să ajungă la inima tuturor oamenilor, fiii săi...

Dumnezeu se revelează doar celor care îl caută cu iubire.

Se revelează, mai ales, celor care îl caută în Sfânta Scriptură. A-l căuta pe Dumnezeu, a-l cunoaşte pe Dumnezeu, a-l iubi pe Dumnezeu, este vocaţia divină la care suntem chemaţi cu toţii.

Sfânta Scriptură sau Biblia povesteşte istoria iubirii lui Dumnezeu pentru poporul său. A fost nevoie de 1000 de ani pentru a o scrie. Au fost numeroşi autorii, epocile, stilurile literare, limbajele...

În Isus, Sfânta Scriptură devine persoană.Biblia nu este doar o carte, ci o persoană vie.

De la cuvântul scris la cuvântul viu, adică de la Sfânta Scriptură la Domnul Isus, trebuie parcurs un pelerinaj spiritual angajant ce se numeşte lectio divina.

Numele meu

Este de origine latină: lectio divina. Lectio, în limba latină, înseamnă „lectură”, şi care se referă, totdeauna, la Sfânta Scriptură. Divina înseamnă „a aparţine divinului, adică lui Dumnezeu”. Aşadar este vorba despre o lectură care îi aparţine lui Dumnezeu. În timp ce tu citeşti Sfânta Scriptură, încetul cu încetul, îţi dai seama că Scriptura începe „să te citească pe tine”.



Această „lectură reciprocă” crează dialogul cu Dumnezeu, o relaţie profundă cu Cel Viu.

Lectio Divina este exact această dublă lectură: „Tu citeşti Scriptura şi, în Duhul Sfânt, Scriptura devine Cuvânt care te întâlneşte”.

Istoria mea

Unii cred că am venit pe lume în perioada evului mediu. Însă eu, încă din timpurile Vechiului Testament îmi împlineam misiunea, adică făceam ca persoanele să se întâlnească cu Dumnezeu.

Acum vorbesc despre rădăcinile mele iudaice: Dacă citeşti Cartea lui Nehemia, capitolul 8, versetele 1-12, vei întâlni un foarte bun exemplu de lectio divina.

Liturgia ebraică, pe timpurile lui Nehemia, ne ajută să înţelegem că lectura, explicaţia şi rugăciunea constituiau, pentru iudaism, modul natural de a se relaţiona cu Dumnezeu.

Metoda clasică a iudaismului în ceea ce priveşte lectura, explicarea şi rugăciunea Cuvântului, a fost asumată de Isus în propunerea mesajului evanghelic. În Evanghelia după sfântul Luca (24,27-35), Isus însuşi ne învaţă itinerarul care trebuie parcurs atunci când se face lectio divina.

• El explică Scripturile discipolilor de la Emaus (lectio - Lc 24,27)

• Inima discipolilor arde (meditatio - Lc 24,32)

• Discipolii îl roagă pe Isus să rămână cu ei (oratio - Lc 24,29)

• Discipolii îl recunosc pe Isus la frângerea pâinii (contemplatio – Lc 24,31).

La sfârşitul acestei lectio divina, discipolii se întorc la Ierusalim şi pot afirma: „Domnul a înviat într-adevăr” (Lc 24,34). Roadele pe care le aduce lectio divina sunt recunoaşterea, convertirea şi vestirea lui Cristos.
 

Toţi ştiu că numele meu este în limba latină: lectio divina. Dar poate nu toţi cunosc faptul că cea mai veche formulare a numelui meu a fost în limba greacă şi se datorează marelui maestru în interpretarea Scripturii: Origene.

Grigore, unul dintre cei mai mari discipoli ai săi, spunea cu o imensă stimă: „Origene a primit de la Dumnezeu darul cel mai mare, şi din cer partea cea mai bună: de a interpreta omului Cuvântul lui Dumnezeu!”

Mai târziu, Origene îi va scrie lui Grigore, iubitul său discipol: „Dedică-te lecturii (lectio) Sfintelor Scripturi; străduieşte-te să faci acest lucru cu perseverenţă... Angajează-te în a face lectio divina cu intenţia de a crede şi de a-i plăcea lui Dumnezeu”.

Când Origene vorbeşte despre lectio divina, foloseşte două cuvinte greceşti (theìa anàgnōsis = lectura divină) care, apoi, vor fi traduse în limba latină: lectio divina. Epoca părinţilor Bisericii a fost pentru mine una din perioadele cele mai frumoase, deoarece aceştia respirau Scriptura.

Dar a existat un moment în mod particular rodnic pentru mine: atunci când un călugăr certozin din secolul al XII-lea, pe nume Guigo al II-lea, în timp ce făcea o muncă manuală, a fost iluminat de o lumină particulară. Atunci el a înţeles faptul că lectio divina este asemenea unei scări care ne duce direct la Dumnezeu.

Guigo a fost cel care a precizat cele patru scări ce trebuie urcate atunci când se face lectio divina:

• Lectio

• Meditatio

• Oratio

• Contemplatio

În prezent, în epoca modernă, mulţi vorbesc despre lectio divina, dar sunt puţini cei care o trăiesc zilnic. În timpurile străvechi, se întâmpla exact invers. Mulţi o trăiau şi puţini vorbeau despre ea.

 Cele patru secrete

Dar acum, dacă te apropii de mine, doresc să-ţi împărtăşesc cele patru secrete pentru a face lectio divina. Aceste secrete fac parte, dintotdeauna, din adevăratul drum al omului către Dumnezeu.

Primul secret se numeşte lectio, cuvânt care înseamnă lectură.

Această primă treaptă se află în legătură, în mod direct, cu un nume ebraic al Bibliei puţin cunoscut: MIQRA, care înseamnă „lectură". Dar ce tip de lectură? Termenul miqrà derivă de la verbul qarà, care înseamnă „a citi cu voce tare, a chema, a numi".

Înainte de toate, lectio este o lectură cu voce tare pentru a asculta cuvântul scris. Este vorba despre o lectură atentă, plină de iubire a textului biblic. Textul biblic este lumea lui Dumnezeu, este însuşi Dumnezeu. Lectura Scripturii ar trebui să fie însoţită de un respect profund.

Dumnezeu se ascunde în spatele cuvintelor umane scrise în text. Pentru a-l putea găsi pe Dumnezeu, trebuie căutată adevărata semnificaţie a textului. În mod concret, este necesar ca textul să fie citi de mai multe ori (de cel puţin trei ori) pentru a putea să înţelegi: care sunt personajele, acţiunile principale, locul în care se desfăşoară acţiunea. Dar apoi, călăuziți de Duhul Sfânt, ne vom opri doar asupra unui cuvânt, acel cuvânt pe care Dumnezeu vrea să ni-l dăruiască pentru drumul nostru. Acest cuvânt va fi lampa noastră.

Meditatio este al doilea secret şi înseamnă a medita…

Lectura nu este suficientă; este necesar să meditezi, adică să te opreşti asupra acelui cuvânt lumină, asupra acelei lămpi pe care ai primit-o. De exemplu, Evanghelia spune: „Nu vă îngrijoraţi pentru ziua de mâine” (Mt 6,34). Dar ce înseamnă, după Biblie, acest fapt? În acest moment este necesară căutarea altor texte din Biblie, a altor episoade unde se foloseşte acelaşi verb... Şi apostolul Paul va spune acelaşi lucru comunităţii din Filipi, dar va adăuga necesitatea de a-i manifesta lui Dumnezeu, în rugăciune, propriile preocupări (Fil 4,5-6).

Adevărata meditaţie biblică nu constă în ceea ce gândim noi despre textul biblic, ci în ceea ce gândeşte Biblia despre text. Rabinii spuneau mereu: „Biblia se meditează cu Biblia deoarece doar Biblia se poate explica pe ea însăşi”.

Meditatio este momentul cel mai delicat: este vorba de a te lăsa luminat de alte texte ale Sfintei Scripturi pentru a-ţi clarifica semnificaţia luminii primite. Se confruntă textele biblice paralele.

Oratio este al treilea secret pe care ţi-l împărtăşesc, şi înseamnă rugăciune.

După ce textul a fost citit cu atenţie maximă, după ce a fost focalizat cuvântul cheie, după ce au fost căutate în Biblie textele paralele, după ce am fost iluminaţi de noul sens, textul devine pentru noi adevăratul mesaj al lui Dumnezeu pentru viaţa noastră. De exemplu, Dumnezeu ne cere să nu ne preocupăm pentru viitor, să ne punem viaţa în mâinile sale de Tată, să ne deschidem inima în rugăciune... iar noi, la lumina Cuvântului, ne vedem toate umbrele şi dificultăţile, toate fricile şi rezistenţele...

În faţa măreţiei şi frumuseţii lui Dumnezeu ne deschidem rugăciunii şi vorbim cu Dumnezeu folosind aceleaşi cuvinte pe care El ni le-a dat în lectio divina.

Devenim fii în ascultarea Cuvântului făcută în rugăciune.

Contemplatio este al patrulea secret, şi înseamnă contemplare.

În ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, în meditarea mesajului său, în dialogul-rugăciune cu Dumnezeu, ochii inimii se deschid la contemplarea acţiunii lui Dumnezeu în istorie.

Contemplarea înseamnă a-i privi pe fraţii noştri cu ochii lui Dumnezeu.

A deveni contemplativi înseamnă a ajunge să spunem împreună cu apostolul Paul: „Nu mai trăiesc eu ci Cristos trăieşte în mine, priveşte în mine, vorbeşte în mine, iubeşte în mine, se oferă ca dar pentru oameni în mine...” (cf. Gal 2,20)

Doar contemplativul poate fi adevăratul misionar al Cuvântului în lume.
Doar contemplativul va putea să trăiască şi să acţioneze ca Isus.
Doar contemplativul va putea vedea în crucile istoriei, forţa învierii pe care Isus o aduce în orice eveniment frumos sau trist al vieţii.
Doar contemplativul se coboară în slujirea umilă, asemenea Învăţătorului său.
Doar contemplativul va comunica lumii adevărata iubire a lui Dumnezeu.
Doar cine îl contemplă pe Dumnezeu în Cuvântul său va deveni radios şi luminos.

Misiunea mea în lume

Este doar aceea de a deschide tuturor comoara imensă a Sfintei Scripturi, unde Dumnezeu vorbeşte fiecăruia dintre noi, comoară ce se află în însăşi inima Bisericii care, în liturgie, ne oferă în fiecare zi, pâinea pentru drum.

Liturgia este adevărată maestră care ne învaţă, zi de zi, ce să medităm, ce să primim de la Dumnezeu.
 

Invitaţia mea pentru tine...

Datorită practicării zilnice a lectio divina îl vei putea cunoaşte pe Dumnezeu şi marele său plan de iubire pe care îl are pentru viaţa ta.

Lectio divina te va conduce în inima lui Dumnezeu şi îţi va revela speranţa vocaţiei la care eşti chemat. Lectura, meditarea şi rugăciunea cu Biblia este mai importantă decât însăşi viaţa noastră deoarece, doar rugându-te cu Scriptura, îţi vei descoperi sensul vieţii.

A trăi este uman, dar a descoperi sensul vieţii: de ce şi pentru cine trăieşti, este divin!

Călătorie plăcută cu Biblia!

(Sursa: http://www.pauline.ro).