Iubiţi fraţi surori! Evanghelia acestei duminici ni-l prezintă pe Isus care îi vindecă pe cei bolnavi: mai întâi soacra lui Simon Petru, ce zăcea la pat având febră iar El, luând-o de mână, o însănătoşeşte şi o face să se ridice; apoi toţi bolnavii din Cafarnaum, încercaţi în trup, în minte şi în spirit, iar El „a vindecat pe mulţi… şi a alungat mulţi diavoli” (Mc 1,34). Cei patru evanghelişti sunt de comun acord în a da mărturie că eliberarea de boală şi infirmitate de orice fel constituie, împreună cu predicarea, principala activitate a lui Isus în viaţa sa publică. De fapt, bolile sunt un semn al acţiunii Celui rău în lume şi în om, în timp ce vindecările demonstrează că Împărăţia lui Dumnezeu, Dumnezeu însuşi, este aproape. Isus Cristos a venit pentru a învinge Răul de la rădăcină, iar vindecările sunt o anticipare a victoriei sale, obţinută prin Moartea şi Învierea sa.
Într-o zi Isus a spus: „Nu au nevoie de medic cei sănătoşi, ci bolnavii” (Mc 2,17). În acea circumstanţă se referea la cei păcătoşi, pe care El a venit să-i cheme şi să-i mântuiască. Rămâne, însă, adevărat că boala este o condiţie tipic umană, în care experimentăm cu tărie că nu suntem auto-suficienţi, ci avem nevoie de ceilalţi. În acest sens am putea spune, printr-un paradox, că boala poate fi un moment mântuitor în care se poate experimenta atenţia celorlalţi şi oferi atenţie altora! Cu toate acestea, ea este, de asemenea, întotdeauna o încercare care poate deveni chiar lungă şi dificilă. Atunci când vindecarea nu vine, iar suferinţele se prelungesc, putem rămâne ca zdrobiţi, izolaţi, şi atunci existenţa noastră devine deprimată şi se dezumanizează. Cum trebuie să reacţionăm la acest atac al Răului? Cu siguranţă prin tratamentele adecvate - medicina în aceste decenii a făcut paşi giganţi, şi îi suntem recunoscători -, însă Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă că există o atitudine decisivă şi fundamentală cu care trebuie să înfruntăm boala şi aceasta este cea a credinţei în Dumnezeu, în bunătatea sa. Acest lucru îl repetă mereu Isus celor pe care îi vindecă: Credinţa ta te-a mântuit (cf. Mc 5,34.36). De aceea în faţa morţii, credinţa poate face posibil ceea ce din punct de vedere uman este imposibil. Aşa cum Isus l-a înfruntat pe Cel rău cu forţa iubirii care îi venea de la Tatăl, tot aşa şi noi putem să înfruntăm şi să învingem încercarea bolii ţinând inima noastră cufundată în iubirea lui Dumnezeu. Cu toţii cunoaştem persoane care au suportat suferinţe teribile, pentru că Dumnezeu le-a dat o seninătate profundă. Mă gândesc la exemplul recent al fericitei Chiara Badano, curmată în floarea tinereţii de un rău fără scăpare: cei care mergeau să o viziteze, primeau de la ea lumină şi încredere! Totuşi, în boală, avem nevoie cu toţii de căldură umană: pentru a mângâia pe cineva bolnav, mai mult decât cuvintele, contează a-i fi alături cu seninătate şi sinceritate.
Dragi prieteni, sâmbătă viitoare, 11 februarie, comemorarea Fericitei Fecioare Maria de la Lourdes, este Ziua Mondială a Bolnavului. Să facem şi noi după exemplul celor din timpul lui Isus: să-i prezentăm în mod spiritual pe toţi cei bolnavi, încrezători că El vrea şi poate să-i vindece. Şi să invocăm mijlocirea Maicii Domnului, mai ales în situaţiile de mai mare suferinţă şi abandon. Marie, Tămăduitoarea bolnavilor, roagă-te pentru noi! (trad. Pr. Vincenţiu Balint).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu