Formarea „inimii” este convertirea noastră
pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (5 martie 2025)
Lecturi biblice: Ioel 2,12-18; 2Corinteni 5,20-6,2; Evanghelia Matei 6,1-6.16-18; lecturi biblice
Omilie
Astăzi începem Postul Mare. Intrăm într-un timp special pentru a permite Duhului Sfânt, pe care l-am primit la botez, să ne convertească pașii vieții noastre spre evanghelie. Este chemarea lui Dumnezeu din adâncul propriei conștiințe, locul privilegiat al întâlnirii omului cu Dumnezeu: este necesar să se schimbe direcția, să se reia calea „împărăției lui Dumnezeu”, părăsind drumul deșertăciunii, al orgoliului și al trufiei. Postul nu este un timp de renunțare la mâncare. „Liturgia de azi ne spune că trebuie să fie însoțită de gesturi importante de dreptate, solidaritate și caritate față de ceilalți” (Nota dell'Episcopato italiano, Il senso cristiano del digiuno e dell'astinenza, Roma 1994, 1). Miercurea Cenușii marchează începutul acestui timp de patruzeci de zile, un „timp potrivit” sau „favorabil” pentru a ne întoarce la Dumnezeu, după cum ne spune apostolul Paul (2Cor 6,2). Lecturile ne ajută să ne angajăm în timpul Postului Mare la o autentică „luptă împotriva duhului rău” și la o „adevărată convertire” (Colecta sau Rugăciunea zilei), pentru ca inima noastră să aibă „compasiunea” sau „milă” (cf. Il 2,18) pe care „Tatăl” (Mt 6,1) o are pentru fiecare om. Este convertirea noastră: este ceea ce Dumnezeu dorește și ne propune să o trăim.
În prima lectură (Il 2,12-18), glasul profetului Ioel atestă cu forță: „întoarceţi-vă la mine din toată inima” (v. 12). Profetul ne invită să facem o călătorie interioară ca să descoperim relația noastră cu Dumnezeu și cu ceilalți. Domnul este milostiv și plin de compasiune. Gândirea lui Ioel este restaurarea „domniei” lui Dumnezeu care include recunoașterea lui și recunoașterea propriilor greșeli. „Ziua Domnului” intră în cercul descoperirii profetice și indică o manifestare extraordinară a puterii Domnului: „pentru că mare este Ziua Domnului și foarte înfricoșătoare” (Il 2,11). Este un mijloc privilegiat de a chema poporul la penitență: are scopul de a evidenția marea „iubire” [în ebraică hesed] a unui Dumnezeu „milostiv şi îndurător, încet la mânie şi plin de bunătate şi iartă răul” (v. 13). Iubirea sa milostivă se întemeiază pe măreția sa care se pleacă în fața inimilor sincer ispășite: „chiar acum: întoarceţi-vă la mine din toată inima voastră, cu post, cu plâns şi cu jale!” (v. 12). Este o invitație la pocăință. Nu este iertarea unui suveran pământesc, căci izvorăște din supraabundența „geloziei” lui Dumnezeu pentru poporul său: „Domnul este gelos pe ţara lui şi îi este milă de poporul său” (v. 18). Este penitența și convertirea poporului către Dumnezeu care își întoarce pașii săi spre a înoda alianța sfâșiată de păcat. Departe de a fi un simptom de slăbiciune, acesta este un semn de măreție mărinimoasă. Postul, rugăciunea și jalea sunt ritualuri liturgice: „Sunaţi din trâmbiţă în Sion, consacraţi un post şi convocaţi o adunare! Adunaţi poporul, consacraţi o adunare!” (v. 15-16); „să plângă preoţii, slujitorii Domnului, şi să zică: «Îndură-te, Doamne, de poporul tău şi nu da moştenirea ta ocării»” (v. 17). Este recuperată autenticitatea începând cu preoții pentru a obține răspunsul lui Dumnezeu, căci este milostivirea Domnului!
În lectura a doua (2Cor 5, 20-6,2), apostolul Paul este purtătorul de cuvânt al reconcilierii lui Dumnezeu cu omul. Postului Mare este timpul convertirii în măsura în care suntem dispuși să ne recunoaștem că suntem păcătoși, dacă admitem cu sinceritate că inima noastră rămâne goală, că este un haos din care uneori iese răul, altfel cuvintele apostolului răsună fără efect: „pe cel care nu a cunoscut păcatul el l-a făcut păcat de dragul nostru pentru ca noi să cunoaştem justificarea lui Dumnezeu în el” (v. 21). Suntem în păcat: este adevărat. Dar Dumnezeu a devenit păcat pentru a ne face din nou drepți, capabili de viață. Suntem praf: e adevărat. Dar praf locuit de Duhul celui Înviat: este un loc sfânt în care locuiește milostivirea veșnică a Domnului. Paul este instrumentul lui Dumnezeu pentru reconcilierea care vine de la Domnul: „noi suntem împuterniciţi ai lui Cristos ca şi ai lui Dumnezeu care vă îndeamnă prin noi. Vă rugăm pentru Cristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (v. 20). Oamenii pot accepta cu recunoștință vestea, dar pot și să o respingă sau să o ignore. Această alternativă explică entuziasmul cu care apostolul se adresează corintenilor. Postul Mare este un timp potrivit dacă permitem ca dorința lui Dumnezeu să ajungă la slăbiciunea noastră. Să ne lăsăm surprinși de încăpățânarea iubirii sale, construind căi de împăcare cu noi înșine și cu ceilalți.
În Evanghelia după Matei, textul este preluat din „predica de pe munte” în care Isus prezintă nouă „fericiri” (cf. Mt 5-7); este discursul programatic al „împărăției lui Dumnezeu”! Fragmentul ilustrează trei exemple: cum „să împlinim dreptatea” spre deosebire de cărturarii şi fariseii care lucrează pentru a fi văzuţi de oameni. Domnul oferă o nouă motivație care pleacă de la intenția inimii: trebuie să acționăm pentru a fi pe „placul” lui Dumnezeu care îi iubește pe cei care fac munca lor, nu pe cei care se laudă. Omul drept trăiește „în ascuns”, căci „Tatăl tău care vede, te va răsplăti”. Există trei elemente fundamentale care făceau parte din evlavia religioasă din timpului lui Isus: pomana, rugăciunea și postul. Trei practici caracteristice învățăturii fariseice din vremea Domnului. Se observa numeroasele texte rabinice. După rabinul Eleazar „trei lucruri care anulează decretul sever al lui Dumnezeu: rugăciunea, caritatea și pocăința” (Qohelet Rabba 5,6). Dar conform învățăturii lui Isus există ipocriziei.
Milostenia sau pomana. În cuvintele lui Isus există „pomana” și nu este nici o condamnare. Ce cere Domnul este să nu „trâmbițeze”, adică să nu arate cât bine face altora. Este suficient să știe Tatăl: „când dai de pomană, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta. […]. Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti!” (v. 3-4). Descoperim mila oferind ceva din noi, nu doar din bani, ci din timpul, afecțiunea, atenția noastră. Pomana este „compasiune” față de ceilalți oameni!
Domnul cere discipolilor săi să se roage „în ascuns” și nu să irosească cuvintele precum ipocriții. Isus spune ca rugăciunea să fie spusă din inimă: „când te rogi […] roagă-te Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti!” (v. 6). Descoperim rugăciunea, nu atât în a spune „multe formule”, ci dedicându-ne un timp relației noastre cu Dumnezeu pentru a citi realitatea lăsându-ne călăuziți de prezența Domnului.
Este o altă formă de penitență: „când postiţi, nu fiţi trişti ca ipocriţii! […] Şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti” (v. 16.18). Suntem chemați să implicăm tot trupul, sufletul și spiritul în post. Acesta este punctul de plecare: alte renunțări, mai puțin timp pentru telefonul mobil, mai puțină obsesie de a fi căutat și urmărit... Postul devine „formarea inimii”, căci este nedespărțit de rugăciune. Împreună sunt necesare convertirii noastre!
Bibliografia [anul C]: Angelo Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” – Napoli (www.ilfilo.org); Armellini F., (http://www.qumran2.net; https://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R., (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J., (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dehoniani Andria (https://dehonianiandria.it); Dumea C., (www.pastoratie.ro); Elledici.org (https://www.elledici.org/liturgia/parlare-di-dio-domenica-prossima); Farinella P., (http://www.paolofarinella.eu); Garcìa J. M., (http://www.catechistaduepuntozero.it); Grilli M., (https://diocesitivoliepalestrina.it); Lasconi T., (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lefebvre S., (https://francoisassise.wordpress.com); L'Osservatore Romano; Lucaci A., (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., (http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio); Orestano C. F., (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., (http://nicodemo.net); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M-N., (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., (https://incammino.blog).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu