Duhul Sfânt să ne deschidă ochii credinței
pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (29 septembrie 2024)
Lecturi biblice: Numerii 11,25-29; Iacob 5,1-6; Evanghelia Marcu 9,38-43.45.47-48; lecturi biblice
Omilie
Lecturile se concentreze pe tema mântuirii și pe realizarea acesteia. Se evidențiază necesitate creștinilor de a se deschide spre dialog și colaborare cu toată lumea. Încă din Vechiul Testament, linia lui Dumnezeu s-a descoperit ca fiind diferită de cea a oamenilor, ce e caracterizată prin deschidere, înțelegere, generozitate față de toți. Căile mântuirii sunt necunoscute omului, dar el înșuși este purtătorul cuvintelor lui Dumnezeu. Duhul suflă oriunde este un om care îl ascultă, căci este liber și suveran în a se comunica omului. Prima lectură vorbește despre revărsarea Duhului asupra celor șaptezeci de bătrâni aleși de Moise: „Când duhul s-a aşezat peste ei, au început să profeţească; […] Doi oameni […] rămăseseră în tabără; duhul s-a aşezat peste ei – erau dintre cei înscrişi –, dar nu se duseseră la cort” (Num 11,24-25). Evanghelia după Marcu relatează despre o persoană anonimă care alunga diavoli fără a fi apostol. Totuși Domnul îi spune lui Ioan, fratele lui Iacob: „Nu-l opriţi […] pentru că cine nu este împotriva noastră este pentru noi” (Mc 9,39.40). A doua lectură indică principalul obstacol în calea comunicării Duhului: bogăția înțeleasă ca o dispoziţie a celui care este plin de sine şi se bazează pe ceea ce nu este Dumnezeu: „Ei, voi, bogaţilor! Plângeţi văitându-vă din cauza nenoricirilor care vor veni peste voi. […]. Aţi adunat comori pentru zilele de pe urmă! Iată, plata pe care voi aţi reţinut-o de la lucrătorii care au secerat ogoarele voastre strigă, iar strigătele secerătorilor au ajuns până la urechile Domnului Sabaot” (Iac 5,1.3-4). E clar! Temele atinse de liturgie sunt două: libertatea Duhului ce se dăruiește oricui vrea și cum vrea și necesitatea unei anumite dispoziții a persoanei.
În prima lectură (Num 11,25-29), Moise nu poate asculta plângerile, litigiile și protestele întregului popor. Dumnezeu însuși îi sugerează să aleagă colaboratori. Domnul și-a insuflat duhul asupra lor, dându-le capacitatea de a vorbi în numele său. „Doi oameni […] rămăseseră în tabără; duhul s-a aşezat peste ei – erau dintre cei înscrişi – dar nu se duseseră la cort. Şi au început să profeţească în tabără” (v. 26). Doi dintre ei nu au participat la ritual, dar vorbesc ca profeți, însă Iosue protestează. Răspunsul lui Moise indică o atitudine diferită, nu a celor care se consideră stăpâni, ci a celor care sunt chemați să slujească planului lui Dumnezeu, darurilor sale: „Eşti tu gelos pentru mine? De-ar fi tot poporul Domnului profeţi! Şi de-ar pune Domnul duhul său peste ei!” (v. 29). Este o atitudine de primire și de disponibilitate pentru ceea ce Duhul suscită în mod neprogramabil în afara de aparențele constituite. Moise deschide liberatea Duhului: are capacitatea de a profeți; nu poate fi închisă și delimitată unui grup sau unei instituții. Inițiativa Duhului nu poate fi sufocată în scheme înguste. Acțiunea lui Dumnezeu în istorie depășește granițele fiecărei instituții religioase care tinde întotdeauna să pretindă referințe absolute, exclusive, marcate de agresiune. Moise devine vocea promisiunii că toți sunt profeți în mijlocul poporului, martori ai Duhului care suflă unde vrea, deschizându-se spre noutate mergând mai departe. În loc să închidă la prezența lui Dumnezeu, se deschide spre ascultare și o nouă primire. Speranța lui Moise așteaptă să fie primită, să fie acceptată și să schimbe într-o noutate. Nu voiește simpli executori de ordine, ci oameni care împărtășesc cu el angajamentul de a guverna poporul: de aceea aleșii au primit, ca și el, darul Duhului. Prin urmare, el exprimă dorința ca toți fiii lui Israel să poată fi călăuziți de Duhul divin.
În a doua lectură (Iab 5,1-6), apostolul Iacob condamnă pe cei care acumulează bogății și îi pun pe lucrători să muncească fără a plăti salariu. Aceasta este o nedreaptate profundă: „iată, plata pe care voi aţi reţinut-o de la lucrătorii care au secerat ogoarele voastre strigă, iar strigătele secerătorilor au ajuns până la urechile Domnului Sabaot” (v 4). Sunt cuvinte teribile și aspre, atât în Vechiul Testament, cât și în Noul Testament, împotriva bogațiilor. Iacob îi condamnă pentru că au acumulat bogăție prin nedreptate și furt și au folosit-o pentru a se bucura egoist de viață. Săracii nu au scăpare, dar Domnul va interveni. Apostolul vede o mai bună împărțire a bunurilor acestei lumi după exigența evanghelică la care credincioșii trebuie să se străduiască trăind într-un mod sobru și solidar.
În Evanghelia după Marcu (Mc 9,38-43.45.47-48), Ioan și unii dintre apostolii au o experiență care provoacă uimire: un om necunoscut alungă diavoli în numele lui Isus… și reușește. Credeau că au dreptul și datoria să-i interzică. Isus nu este de acord cu Ioan care ar voi să împiedice unui străin să alunge demonii, deoarece nu aparține grupului „lor”. Pentru Domnul „cine nu este împotriva noastră este pentru noi”. Și a avut dreptate, căci demonstrează astfel o mare deschidere: nu este important să aparții unui anumit grup anume, dar să lupți împotriva tuturor formelor de rău ce afectează omenirea. Alungarea demonilor, oricare ar fi modalitățile concrete ale acestei acțiuni, înseamnă pentru Domnul lupta împotriva puterii răului care se cuibărește în oameni. Isus crede că oricine luptă este pentru a face această lume mai bună este de partea sa.
Evanghelistul Marcu adună trei învățături ale lui Isus. Prima se referă la pretenția apostolilor de a avea dreptul exclusiv de a folosi numele lui Isus pentru a face bine: „pentru că cine nu este împotriva noastră este pentru noi” (v. 40). Al doilea îi răsplătește pe cei care tratează misionarii cu amabilitate: „oricine vă va da să beţi un pahar cu apă în numele meu, pentru că sunteţi ai lui Cristos, adevăr vă spun, nu-şi va pierde răsplata!” (v. 41). A treia este gravitatea scandalului și hotărârea, chiar violentă, cu care credincioșii trebuie să elimine din viața lor ceea ce îi împinge la păcat. Marcu relatează imediat o afirmație referitoare la scandal: „oricine scandalizează pe unul dintre aceştia mai mici care cred în mine” (v. 42). Cei mici nu sunt copii, victime ale abuzurilor, ci toți cei care vor să urmeze cu onestitate evanghelia și sunt marginalizați pentru că nu se conformează pozițiilor oficiale. Sfatul de a-și amputa un membru dacă provoacă scandal indică simbolic necesitatea de a fi consecvent cu credința în viața de fiecare zi, chiar cu prețul unor mari sacrificii. Poate cel mai mare scandal, cel mai serios impediment în calea evanghelizării, este cel al divizării între oameni!
Să ne deschidă Duhul Sfânt ochii credinței ca să știm unde trăim!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Grilli M., https://diocesitivoliepalestrina.it/; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu