pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (8 mai 2022)
Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 13,14.43-52; Apocalips 7,9.13a.14b-17; Evanghelia Ioan 10,27-30; lecturi biblice
Omilie
Liturgia din această duminică este dominată de Isus, Bunul Păstor. Cuvântul Domnului se concentrează asupra unui moment esențial al evanghelizării apostolice: trecerea de la comunitatea ebraică la noile comunități venite din păgânism. Când Paul și Barnaba devin conștienți de închiderea ireversibilă a evreilor se adresează păgânilor: „vouă trebuia să vă fie adresat mai întâi cuvântul lui Dumnezeu; dar de vreme ce voi îl respingeţi şi vă socotiţi pe voi înşivă nevrednici de viaţa veşnică, iată, ne întoarcem către naţiunile păgâne” (Fap 13,46). Din această evanghelizare se vor naște comunitățile din Corint, Filipi, Galația, Roma… Promisiunea mântuirii devine universală, incluzând toate popoare care până acum nu cunoșteau Alianța și predestinația divină. Vizionarul Apocalipsei contemplă universalitatea mântuirii deja realizată înaintea tronului lui Dumnezeu: „am văzut o mulţime imensă, din toate naţiunile şi rasele, popoarele şi limbile” (Ap 7,9). Această imagine reprezintă omenirea adunată în Biserica lui Cristos. Este adunarea în jurul păstorului, prin ascultarea cuvântului, care este deja garanția vieții veșnice: „Eu le dau viaţa veşnică” (In 10,28). Legătura dintre lecturile de astăzi își are punctul de sprijin în imaginea strânsă în jurul cuvântului și al păstorului. Păstorul este o figură cheie care se repetă atât în evanghelia a patra, unde își hrănește turma constituită din cuvântul său, cât și în a doua lectură unde păstorul este mai presus de toate un miel care își călăuzește turma spre apele vieții veșnice.
În lectura întâia (Fap 13,14.43-52) Paul descrie prima experiență misionară. Între anii 45 și 48 apostolul face o călătorie în Siria, Cipru și în Turcia actuală. Se află împreună cu Barnaba la Antiohia Pisidiei [astăzi Yàlvac]. După metoda sa, Paul predica în sinagogile evreilor în zi de sâmbătă: anunță vestea lui Isus, dar găsi o foarte mare rezistență. Atunci Paul și Barnaba, după refuzul evreilor, nu se resemnează; ei fac ceva nou, transformând un obstacol pus de oameni într-o oportunitate nouă: „vouă trebuia să vă fie adresat mai întâi cuvântul lui Dumnezeu; dar de vreme ce voi îl respingeţi şi vă socotiţi pe voi înşivă nevrednici de viaţa veşnică, iată, ne întoarcem către naţiunile păgâne” (v. 46). Trezi gelozia evreilor: „au determinat femeile cu vază, convertite la iudaism, şi pe bărbaţii de frunte din oraş, care au stârnit o prigoană împotriva lui Paul şi Barnaba şi i-au alungat din ţinutul lor” (v. 50). Persecuția este parte constitutivă a vestirii evangheliei. Mesajul este Cristos însuși, figura „Slujitorului Domnului” ce a adus „lumina neamurilor”: „te-am pus lumină pentru popoare, ca să fie mântuirea mea până la marginile pământului” (Is 49,6), citim în cartea profetului Isaia citat de apostoli. Potrivit sfântului Luca, Paul și Barnaba sunt purtători ai unui mesaj de mântuire hotărât de Dumnezeu însuși prin Isus Cristos și care este valabil pentru întreaga omenire. Așa s-a constituit Biserica. „Când păgânii au auzit acestea s-au bucurat şi au preamărit cuvântul lui Dumnezeu” (v. 48). Mântuirea este oferită tuturor oamenilor fără distincție, chemați să facă parte din poporul lui Dumnezeu, prin credința în Isus Domnul.
În Apocalipsul sfântului Ioan (Ap 7,9.13a.14b-17) vedem o mulțime imensă strânsă în jurul tronului Mielului spre a construi împărăția lui Dumnezeu „din toate naţiunile şi rasele, popoarele şi limbile” (v. 9). Este transferată în lumea cerească a unui rit de sărbătoare – Sukkôt sau sărbătoarea Corturilor (cf. Lev 23,23-44). Este Biserica, turma lui Cristos. El este păstorul și vrea ca toți oamenii să intre în împărăția sa. Ioan vizionarul le vede după ce a depășit încercări din viața prezentă pentru a forma un imens cortegiu care îi însoțește pe Cristos și aclamă Mielul divin. El este Mielul Pascal, el a obținut cu sângele său un popor de răscumpărați din fiecare neam „din strâmtorarea cea mare” (v. 13); nu mai sunt sclavii faraonului, adică al diavolului și al păcatului, căci aparțin lui Dumnezeu: „ei şi-au spălat hainele, le-au curăţit în sângele Mielului” (v. 14); au fost „îmbrăcaţi în veşminte albe” (v. 9) și „îi slujesc ziua şi noaptea” (v. 15), adică într-o formă neîntreruptă. Indică nu atât martiriul, cât mai degrabă ceea ce îl precede, adică intrarea în logica lui Isus și adoptarea nonviolenței ca mod de viață, reprezentat în metafora mielului. Scopul final este comuniunea cerească cu Domnul: este a fi aproape de Dumnezeu. Cristos „a făcut calea” ca „să-i conducă la izvoarele apelor vieţii” (v. 17). El a arătat drumul către Dumnezeu, izvorul viu, care trece prin cruce. Din acest moment, urmând Mielul Pascal, moartea nu mai există, căci este Paștele. Așa că astăzi păstorul este de fapt un miel care și-a dat sângele pentru ca oile să primească viața veșnică.
Pentru evrei întrebarea crucială este: dacă Isus este cu adevărat Mesia? (In 10,24). Domnul nu le răspunde direct; se limitează la lucrările sale în favoarea omului. Turma lui Isus este alcătuită din cei care îi ascultă glasul și îl urmează, adică îl primesc ca Mesia trimis de Dumnezeu. Trei sunt verbele care însoțesc evanghelia de astăzi: ascultarea, cunoașterea și urmarea. În Evanghelia după sfântul Ioan (In 10,27-30) a fi mântuit înseamnă a-l recunoaște pe Isus ca păstor ascultându-i glasul, făcându-l cunoscut și urmându-l. Nu noi suntem cei care pretindem să-l urmăm, ci el ne cheamă: „oile mele ascultă glasul meu; eu le cunosc, iar ele mă urmează” (v. 27). În limbajul simbolic al lui Ioan, „oile” indică oamenii care au ales să-l urmeze pe Domnul, să-i fie discipoli. Când devine discipol? Când ascultă vocea. În rugăciunea de dimineață numită Shema Israel, evreu credincios spune: „Ascultă Israel, pe Domnul Dumnezeul tău!” Ascultarea este prima slujire ce trebuie făcută lui Dumnezeu. A asculta pe cineva înseamnă a-i spune: exiști, ești important pentru mine. A asculta este a iubi: o persoană se simte iubită atunci când se simte auzită. Discipolul ascultă de Domnului, îl recunoaște și-l urmează! Să ne încredințăm lui, să-l urmăm cu toată încrederea oriunde ne conduce!
Astăzi este duminica „Bunului Păstor”; în greacă – „păstorul cel frumos”. Am ascultat ultima parte – relația oilor cu păstorul (v. 27-30). Pentru a înțelege figura păstorului trebuie să ne referim la viața palestiniană din vremea lui Isus. Stâna este locul în care sunt închise oile. Seara păstorii, întorși de pe diferite pășuni, însoțeau oile la stână și noaptea vegheau ca să le apere de lup și hoți. Dimineața era o scenă emoționantă: fiecare păstor intră în țarcul stânii, își chemă oile și ele îl urmează pentru că îi cunosc tonul vocii lui. Tocmai această scenă îl face pe Isus să exclame: „oile mele ascultă glasul meu”. Este subliniată relația reciprocă dintre el și oile sale: e ascultat, cunoscut și urmat. Cine ascultă evanghelia doar o dată pe an nu învață să recunoască glasul Domnului care îi vorbește. Este necesar să obișnuiești urechea. Cine ascultă o persoană doar cinci minute și apoi nu o mai aude timp de un an, cu greu va putea să distingă vocea Domnului...
Relația cu Isus nu este rezultatul unui impuls mistic care îl separă de lumea înconjurătoare, ci mai degrabă implică inserarea într-o societate formată din oameni sub un singur păstor uniți între ei. Sunt primii creștini!... Recunoașterea Domnului ca păstor atrage după sine un raport adevărat și profund între oameni: îi eliberează de egoism. Înțelegerea dintre păstor și turmă este pe linia unei gingășii nemărginite, atât de profundă încât să reziste chiar și în fața morții.
Isus ne invită să coborâm la nivelul de viață ce respiră truda zilnica. Domnul este Păstorul cel Bun care ne oferă prietenia sa!
Bibliografia [anul C]: Angelo card Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” - Napoli – www.ilfilo.org; Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Farinella P., http://www.paolofarinella.eu; Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., https://incammino.blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu