Lumina care luminează oamenii
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (2 februarie 2022)
Lecturi biblice: Malahia 3,1-4; Evrei 2,14-18; Evanghelia Luca 2,22-40; lecturi biblice
Omilie
Liturgia Bisericii ne invită să celebrăm astăzi sărbătoarea Prezentării lui Isus în templu. E o sărbătoare străveche în Orient care poartă numele de „întâlnire” (hypapanti, în greacă). Conform mărturiei lui Egeria (Peregrinatio Aetheriae) [relatează pelerinajele în locurile sfinte ale creștinismului] este sărbătorită deja la Ierusalim la mijlocul secolului al IV-lea: întâlnirea lui Isus în templu cu Simeon și Ana. În epoca romană, era o sărbătoare în cinstea zeului Pan: toată noaptea romanii cutreierau străzile cetății cu torțe în mână. În anul 494, papa Gelasie I (492-496) a reușit să obțină abolirea acestei sărbători [Lupercalia] și să creștineze această sărbătoare făcând-o să coincidă cu Prezentarea lui Isus la templu. De aici tradiționala binecuvântare a lumânărilor înainte de Liturghie și procesiunea care, într-un fel, anticipează noaptea Paștelui. Lumânările purtate în procesiune amintesc de cuvintele bătrânului Simeon despre Cristos ca „lumină spre luminarea neamurilor”. Până astăzi această sărbătoare este celebrată cu solemnitate nu numai în Biserica Catolică, ci și în cea Ortodoxă și Anglicană. A fost numită până la recenta reformă a calendarului „Purificarea Mariei”, în care Maria, conform legii, a mers la templul din Ierusalim la patruzeci de zile după nașterea lui Isus, pentru a oferi Domnului pe întâiul născut împlinind ritualul purificării [e relatat în Evanghelia după Luca capitolul 2). Reforma liturgică din anul 1960 a readus sărbătorii titlul de „Prezentarea Domnului” pe care a avut-o la origine. Este celebrarea misterului întrupării Fiului lui Dumnezeu; este „sărbătoarea lumânărilor” deoarece lumina din mâinile noastre ne unește nu numai cu Maria și Iosif care urcă la templu, dar și cu Simeon și Ana care îl primesc pe pruncul Isus ca Mântuitor: este „lumină spre luminarea neamurilor”. Este o sărbătoare de credința și bucuria de a-l primi pe Domnul!
În prima lectură (Mal 3,1-4) Israel se pregătește să primească pe Mesia, convertindu-se la Cuvântul dat de Dumnezeu. Spre anul 460 înainte de Cristos, profetul Malahia vorbește despre un „mesager” care îl precede imediat pe Domnul: „Iată, îl trimit pe mesagerul meu! El va îndrepta calea înaintea mea. Va intra dintr-odată în templul său Domnul pe care voi îl căutaţi, mesagerul alianţei pe care voi îl doriţi. Iată, vine, zice Domnul Sabaot!” (v. 1). Este numit „îngerul alianței”. În credința sa evreii așteptau pe profetul Ilie să se întoarcă la sfârșitul timpului de pregătire și veghere. El va intra în templu și, ca un foc mistuitor, asemenea leșiei spălătoriilor, îi va curăţi pe toţi cei din templu care slujesc Domnului, astfel încât jertfele să-i fie plăcute lui Dumnezeu. Evenimentul este de o asemenea importanță încât necesită „purificarea” fiilor lui Levi. Această purificare le va permite să aducă „ofrandă după dreptate” (v. 3). Profetul anunță că Domnul va intra în templul său. Care templu? Malahia face o aluzie la „templul” inimii. Conștient sau nu, inima omului suspină și îl caută pe Dumnezeu, pentru că numai el îi poate oferi iubire infinită după care tânjește.
În a doua lectură autorul se îndreaptă către o comunitate ce se află în dificultăți în a continua drumul credinței din cauza pierderii entuziasmului începuturilor sau poate a persecuției. Centru tuturor este discursul că Isus cu moartea și învierea sa a realizat preoția adevărată și jertfa definitivă. Citim în sărbătoarea Prezentării la templu din Scrisoarea către Evrei (Evr 2,14-18) despre preoția lui Cristos. Nimeni nu avea dreptul să intre în templu mai mult decât el, pentru că în virtutea morții și învierii sale a devenit adevăratul mare preot și jertfa lui împlinește toate sacrificiile pentru iertarea păcatelor și a avea viață și sănătate.
Odată cu întruparea sa, Isus a devenit părtaș la sângele și carnea omului, adică la slăbiciunea condiției umane. Prin urmare, ființă umană era supusă morții. Moartea a fost pentru el mijlocul de a-l înfrânge pe diavolul. Acesta este punctul cheie al întregii Scrisori către Evrei. Pentru a fi un intermediar desăvârșit între Dumnezeu și oameni, Cristos a devenit asemănător cu noi în toate, în afară de păcat. Pentru aceasta el este singurul mijlocitor, capabil să-i prezinte lui Dumnezeu o ofertă curată pentru noua alianță. Dar este și un preot milostiv, adică simte milă pentru toată lumea, căci trecând prin suferință, îi poate înțelege mai bine decât oricine altcineva pe cei aflați în durere și moarte și datorită biruinței sale asupra morții poate fi de ajutor celor care trec prin aceleași încercări. El a plătit personal ispășirea pentru păcatele întregului popor a lui Dumnezeu.
În Evanghelia după Luca (Lc 2,22-40) este prezentarea lui Isus la templu. După prescripțiile legii ebraice, orice nou născut trebuia să fie prezentat lui Dumnezeu în templu. Iosif și Maria ascultă de lege și prezintă pe pruncul Isus. Sub impulsul Duhului Sfânt, două umile persoane bătrâne, Simeon și Ana, își dezvăluie menirea lor: lui Simeon „îi fusese revelat de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul Domnului” (v. 26), iar Ana „era acum văduvă şi ajunsese la optzeci şi patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni” (v. 37). Simeon asemenea Anei, sunt „săracii Domnului” [anawim, în ebraică]. Caracteristica lor fundamentală este credinţa profundă, încrederea și abandonarea în Dumnezeu.
Cel care este mai presus de orice lege se supune legii, restabilind adevăratul cult al lui Dumnezeu. El însuși dă un exemplu de respect și ascultare. Un prunc de patruzeci de zile purtat de doi părinți săraci și anonimi intră în templu și niciunul dintre preoți nu-l ia în seama. Doar „restul lui Israel”, reprezentat de un om drept capabil de rugăciune și o văduvă, în văd pe Mesia cel așteptat: „Simeon […] era un om drept şi evlavios care aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui” (v. 25), iar Ana „fiind prezentă şi ea, îl mărturisea pe Dumnezeu şi vorbea despre copil tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului” (v. 38). În momentul în care Maria și Iosif îl prezintă pe pruncul Isus în templu, Duhul Sfânt s-a mutat să-i întâmpine în persoana lui Simeon și Anei. Bătrânul Simeon vede în acel copil lumina care va străluci asupra tuturor oamenilor, fie păgâni, fie din poporul ales. Profețește o ruptura tragică pe care cuvântul său o va produce în Israel. Singurii, Simeon și Ana, recunosc în copil îndeplinirea promisiunilor lui Dumnezeu. Îl laudă și îi mulțumesc Domnului și încep să evanghelizeze răspândind vestea cea bună.
„Tatăl şi mama lui se mirau de cele spuse despre el. Simeon i-a binecuvântat” (v. 33-34). „I-a spus Mariei, mama lui: «Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn de contradicţie – ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi –, iar o sabie va străpunge sufletul tău!»” (v. 34-35). Astfel, încă de la începutul existenței sale, se conturează drama mântuitoare a viitorului dureros și glorios al lui Cristos. Maria este prezentă și participă și ea.
Iată
întâlnirea dintre sfânta familie și doi reprezentanți ai poporului lui
Dumnezeu. În centru este Isus. El mișcă totul,… atrage la templu… E lumina care luminează oamenii! Să-I cerem Domnului să ne lumineze în a mărturisi că suntem
creștini consecvenți cu crezul nostru!
Bibliografia [anul C]: Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” - Napoli – www.ilfilo.org; Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Farinella P., http://www.paolofarinella.eu; Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., https://incammino.blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu