Dumnezeu plin de compasiune
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (24 octombrie 2021)
Lecturi: Ieremia 31,7-9; Evrei 5,1-6; Evanghelia Marcu 10,46-52; lecturi biblice
Omilie
Liturgia de astăzi îl prezintă pe Dumnezeu sub aspectul unui mântuitor plin de compasiune, dătător de viață, adevărat „tată” pentru Israel. Prima lectură descrie adunarea exilaților din Babilon pe care Dumnezeu o realiză: „Doamne, mântuieşte-l pe poporul tău şi pe restul lui Israel!” Evanghelia consemnează ultima minune înfăptuită de Isus înainte de a intra în Ierusalim: vindecarea orbului din Ierihon prin credință. A doua lectură subliniază preoția lui Cristos.
Prima lectură este luată din „Cartea mângâierilor” lui Ieremia (Ier 31,7-9) [patru capitole (30-33)]. A fost scrisă între reforma din 622 î.C. și moartea lui Iosia (609 î.C.) în bătălia de la Meghiddo împotriva faraonului Necao. Este un cuvânt de speranţă pe care Dumnezeu îl dă poporului său; e un cuvânt de mângâiere, întemeiat pe faptul că Domnul e ca un tată pentru poporul său, îl iubeşte şi îl îngrijeşte ca un fiu (cf. v. 9). Dumnezeu iubește Israelul; el va reconduce în țara lor pe exilații din Babilon: „Strigaţi de bucurie pentru Iacob, chiuiţi de veselie pentru conducătorul neamurilor! Faceţi să se audă «Aleluia!» şi spuneţi: «Doamne, mântuieşte-l pe poporul tău şi pe restul lui Israel!»” (v. 7). Este lucrul esențial că el vede mântuirea lui Dumnezeu avansând, sub forma unei întoarceri în masă a israeliților împrăștiați. Este un popor al celor mântuiți, chiar dacă este o „rămășiță” a lui Israel, compusă din orbi, șchiopi, femei însărcinate: „iată, îi aduc înapoi din ţara de nord, îi adun din colţurile pământului; printre ei sunt orbi, şchiopi, femei însărcinate şi care nasc: o mare adunare se întoarce aici” (v. 8). Sunt orbi incapabili să se orienteze, șchiopi care nu se pot mișca, femei împovărate de sarcină sau în durerile nașterii. Sunt persoanele indicate cu ceva comun – nu pot să meargă fără să fie ajutate. Nu sunt într-o condiție ideală pentru a face o călătorie. Numai un miracol îi poate conduce la scop. Dumnezeu are grijă de sărmani și deznădăjduiți. Sunt invitați să pornească pe drumul, pe măsură ce experimentează un Dumnezeu care le arată un țel pe care trebuie să-l atingă și le dă sensul vieții lor. Se aude un cântec de bucurie și speranță: Dumnezeu intervine și arată poporului său cale mântuirii. Planul lui Dumnezeu nu se oprește niciodată; continuă și se adâncește în ciuda tuturor obstacolelor. Suntem chemați să trăim din ce în ce mai bine experiența paternității lui Dumnezeu: „eu voi fi un tată pentru Israel” (v. 9). Este descoperea adevărată a identității de copiii iubiți de Dumnezeu.
În a doua lectură, autorul Scrisorii către Evrei (Evr 5,1-6) – un creștin foarte bine educat în Scripturi și tradițiile poporului Israel – clarifică dificultățile explicând fraților în credința că Cristos este un preot infinit superior celor din Vechiul Legământ. Este redactată după decenii de la moartea și învierea lui Isus. Avem definiția preoției: „mare preot luat dintre oameni, pus pentru oameni în relaţiile cu Dumnezeu, ca să ofere daruri şi jertfe pentru păcate” (v. 1). Continuă discursul despre marele preot Cristos. Este important pentru evreii care au trecut la creștinism, deoarece îi face să înțeleagă superioritatea credinței în Isus față de religia iudaică. Prin urmare, el este marele preot. Autorul ne explică acum în ce termeni. Face o comparație între Cristos și marii preoți ai Israelului ne ajută să înțelegem superioritatea sa. Accentul este pus pe umanitatea Domnului. Isus descris ca mare preot întrucât s-a oferit o dată pentru totdeauna ca sacrificiu adus lui Dumnezeu. Este preocupat să sublinieze că această demnitate nu-l separă de popor, dimpotrivă este expresia compasiunii sale pentru cei care sunt în ignoranță și eroare. Arătând solidaritate cu cei păcătoși, și nu cu gesturile de putere, Domnul a luptat împotriva păcatului și le-a dat credincioșilor viziunea unei lumi noi. Acest text are un mesaj de mângâiere nu numai pentru evrei nostalgici de religia lor, dar și pentru creștinii care încă regretă ritualuri vechi, tradiții. Isus, marele preot, prin voia Tatălui, în umanitatea sa, simte compasiune pentru neputințele noastre și devine capabil să vină în ajutor.
În Evanghelia după Marcu (Mc 10,46-52), Isus merge din nord spre sud în regiunea Iordanului și se îndreaptă, pe vechiul drum roman, spre Ierusalim. Împreună cu discipolii săi și cu mulțimile, pornesc de la Ierihon și se îndreptă spre cetatea Ierusalimului. Pe drum, apare un orb care cerșea la poarta cetății Ierihon. „Auzind că este Isus din Nazaret, a început să strige şi să spună: „Fiul lui David, Isuse, îndură-te de mine!” (v. 47). Îl recunoaște ca „fiul lui David”. Rugămintea – „Isuse, îndură-te de mine!” [Kýrie eleison!, în greacă] – este cerere care pătrunde cel mai adânc în inima lui Cristos. Mulți îl certau să tacă, dar el strigă mai tare. Conștient de starea tristă în care se află, nu are dorința de a renunța și caută cu mult curaj soluții pentru a ieși din ea. Domnul îl chemă. Orbul, aruncându-şi haina, a sărit în picioare. Mantaua este singura lui învelitoare: practic era casa sa. „Aruncându-şi haina, a sărit în picioare şi a venit la Isus” (v. 50). Orbul scapă de starea lui de până acum, de prosternat, umilit, orbit. Îl găsește pe Isus; stă înaintea sa.
Domnul îl întrebă: „Ce vrei să fac pentru tine?” (v. 51), așa cum i-a întrebat pe fii lui Zebedeu: „ce vreți să fac pentru voi?” (Mc 10,36). El invocă: „Rabbuni, să-mi recapăt vederea” (v. 51). Ceea ce are nevoie Bartimeu este evident. Domnul îl trimite înapoi la dorința cea mai autentică. Răspunsul lui Bartimeu este profund. Verbul folosit de Marcu poate fi tradus: a vedea din nou, dar și a privi în sus. Poate că Bartimeu vrea să pună aceste două semnificații împreună: nu este doar o revenire pentru a vedea, dar și o privire de sus, adică a-și ridica capul. Bartimeu vrea să-și recapete demnitatea. Dumnezeu îi dă această demnitatea. Îi restituie vederea, recunoscându-i credința: „Mergi, credinţa ta te-a mântuit!” (v. 52). Minunea este doar un semn pentru a premia credința și pentru a zgudui necredința altora. Cine crede, este deja un văzător. A crede înseamnă a te abandona complet în brațele blânde a lui Isus și a-l urma fără teamă. Domnul este lumina și, toți cei care se încredințează, nu se vor împiedica.
Acum Bartimeu vede și poate alege calea de urmat. Domnul nu-i spune: „urmează-mă!”, ci să meargă alegând direcția. Bartimeu a început să-l urmeze pe Isus pe acea cale pe care nu o vedea înainte. Este ultimul care îl urmează de-a lungul drumului: din cerşetor devine discipol care merge împreună cu ceilalţi spre Ierusalim.
Evanghelistul Marcu, prin relatare vindecării orbului, ne spune că este necesar să ne lăsăm salvați și luminați de Isus pentru a intra în Ierusalim: mai sunt 30 de kilometri! Urmându-l pe Mesia, nu-l poate înțelege și accepta decât cu credință în călătoria sa. El a devenit discipol care îl urmează pe calea crucii. Să deschidem ochii pentru a putea vedea pătimirile lui Isus.
Lumina pe care ne-o dă Domnul, să ne lumineze căile noastre și să ne cheme la plinătatea vieții!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu