Pe drumul crucii
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (12 septembrie 2021)
Lecturi: Isaia 50,5-9a; Iacob 2,14-18; Evanghelia Marcu 8,27-35; lecturi biblice
Omilie
În liturgia din această duminică este misterul suferinței: cel mai neînțeles și descumpănitor lucru care există. Biserica ne invită să medităm în lumina ce se coboară de pe Calvar, nu atât pentru a revigora lipsa noastră de curaj, cât de a ne determina să trăim îmbrâncindu-ne pe calea credinței și a iubirii. Ne atinge îndeaproape: de ce suferința noastră? De ce suferința lui Cristos? Pătimirile lui Isus: trebuie să sufere atât de mult!... Numai după aceea va fi victoria asupra păcatului și a morții! Evanghelia ne descoperă propria sa identitate – aceea de Mesia care suferă: „a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie”. Nimeni nu poate fi discipolul Domnului, dacă nu acceptă purtarea crucii! Prima lectură conține al treilea cântec al Slujitorului suferind; este marcată de atitudinea dușmănoasă a poporului și ajutorul lui Dumnezeu: „spatele l-am dat celor care mă loveau, obrajii, celor care îmi smulgeau barba”, dar „Domnul Dumnezeu mi-a venit în ajutor!” A doua lectură este un îndemn la credința și la o implicare la gesturi de iubire.
În prima lectură (Is 50,5-9a) este al treilea cântec mesianic al lui Isaia: el prezintă pe Slujitorul suferind al Domnului care nu se sustrage de la umilința suferinței și a persecuției; el îndură cu răbdare insultele: „Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea şi eu nu m-am împotrivit, nu m-am dat înapoi. Spatele l-am dat celor care mă loveau, obrajii, celor care îmi smulgeau barba. Nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau şi mă scuipau” (v. 5-6). Slujitorul s-a înfruntat cu toate formele de ură. Însă și-a învins neliniștea cu încredere de nezdruncinat în ajutorul lui Dumnezeu; el îi dă puterea pentru a rezista: „Domnul Dumnezeu mi-a venit în ajutor; […]. Cel care mă îndreptăţeşte este aproape” (v. 7-8). Se numește Slujitorul Domnului! Este un lider religios al comunității evreilor exilați în Babilon. El, proclamând eliberarea iminentă și întoarcerea în țară, a atins interesele celor privilegiați; prin urmare, suferă persecuții. Are succes pentru că a unit oamenii și a deschis calea de întoarcere. Dar profetul nu s-a gândit la Isus când a scris acest text. El se adresează exilaților și dă sens suferinței lor pentru a colabora la proiectul mântuirii întocmit de Dumnezeu. Acest slujitor, este Isus Cristos, așa cum el însuși ne spune în evanghelie.
A doua lectură (Iac 2,14-18) merge direct la problemă credinței: credința, dacă nu este urmată de fapte, este moartă. Autorul, practic ca întotdeauna, îi invită pe creștini să „întrupeze” viața creștină trăind iubire fraternă. Adevărata credință se manifestă prin gesturi de iubire. Dacă cineva nu are haine, este fără mâncare și tu nu-l ajuți, credința ta este moartă: „Dacă un frate sau o soră sunt lipsiţi de îmbrăcăminte şi de hrana de toate zilele şi cineva dintre voi le-ar spune: «Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!», dar nu le daţi cele necesare pentru trup, ce folos?” (v. 15-16). Faptele credinței nu sunt de natură cultică, cum ar fi liturghiile și sacramentele, nici o adeziune la dogme sau principii morale, ci a-i îmbrăca pe cei goi, a-i ajuta pe cei aflați în nevoi. Credința, dacă nu este urmată de fapte nu are valoare, este moartă: ea trebuie să transforme inima!
Suntem la centrul Evanghelia după Marcu care, de la început, se întreabă: cine este Isus? Astăzi se termină partea întâia trăită în Galileea și începe a doua partea – drumul spre Ierusalim în care este prima mărturisirea a lui Petru: „Tu ești Mesia, adică Cristos!” În acest fragment (Mc 8,27-35), Isus simte că ceva nu a mers bine în proclamarea evangheliei. Există ceva care împiedică cuvântul său să intre în inimile oamenilor. De aceea întreabă: „Cine spun oamenii că sunt eu?” „Dar voi cine spuneţi că sunt eu?” Noutatea mesajului său nu a fost înțeleasă precum se cuvine: Ioan Botezătorul, Ilie, profeții... sunt figuri cu care Domnul împărtășește unele trăsături… Dar ce lipsește pentru a înțelege pe deplin cine este Isus?
Evanghelia ne invită să recunoaștem în Isus pe Cristos, urmându-l pe Petru: el recunoaște acest lucru, în numele tuturor, dar fără să știe viitorul păstrat pentru Domnul: suferință, respingere, moarte. Petru răspunde: „Tu eşti Cristosul!” (v. 29), adică Mesia, Unsul, consacratul lui Dumnezeu, cel așteptat ca regele lui Israel, dar nu-l înțelege pe deplin. Intuiește printr-un dar al harului, dar nu înțelege până în adânc. De data aceasta Isus îi spune lui Petru și discipolilor să tacă. Evanghelia le cere să nu spună poporului că el este Mesia... Este un adevărul care poate fi înțeles greșit, adică pe baza așteptărilor: un Mesia triumfal… când el este Mesia suferind...„Atunci a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie” (v. 31). Dar el este Slujitorul suferind!
„Dar Petru, luându-l deoparte, a început să-l certe” (v. 32). Petru protestează: verbul grecesc [epitimáo] înseamnă „a interzice”, „a protesta”. El ar dori să-i interzică lui Isus să spună aceste lucruri: sunt intolerabile! Pentru el este clar: e Mesia. Nu putea să sufere și să moară. Trebuia să-i învingă cu forța pe dușmani! Petru se simte incapabil să trăiască acest aspect fundamental al urmării: acceptarea suferinței pentru și cu Isus. Nu se teme doar de suferința lui Isus, dar se teme de suferința sa personală, pentru că știe bine că falimentul învățătorului va însemna și înfrângerea sa. Da, Petru, ca noi toți, îi este frică să sufere!
„Întorcându-se şi privindu-şi discipolii, l-a certat pe Petru şi a spus: «Mergi în urma mea, Satană, căci nu te gândeşti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor!»” (v. 33). Isus îl numește „Satană" pentru că în ispita vorbește Satana care l-a ispitit în deșert pentru a-l abate de la planul Tatălui; îi cere să fie Mesia cu gesturi senzaționale. Petru vrea să-i interzică calea crucii: suferință, moarte și înviere,... care nu-i spune nimic. Când apostolul va învăța acest lucru, îl va urma până la cruce, până la punctul de a se lăsa răstignit cu el și pentru el în circul lui Nero din Roma. Între timp, trebuie să-l asculte pe Domnul…
Privindu-şi discipolii, „le-a spus: «Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze!»” (v. 34). Fiecare dintre noi, dacă vrem să-l urmăm pe Domnul cu credință, va trebui să ia crucea, adică să se angajeze până la capăt în căutarea binelui, iar acest lucru nu este posibil decât cu suferință…
În Evanghelia după Marcu, Isus acceptă să fie recunoscut ca Mesia numai atunci când are mâinile legate în fața marelui preot și în fața lui Pilat, și pe cruce sub privirea centurionului roman care „a spus: «Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!»” (Mc 15,39).
Este Domnul pe drumul crucii!... Ei, asta e: nu este discipolul pe drumul crucii?... Dacă este așa, fericit va fi!
bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu