Deschide larg inima
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (29 august 2021)
Lecturi: Isaia 35,4-7a; Iacob 2,1-5; Evanghelia Marcu 7,31-37; lecturi biblice
Omilie
Liturgia Cuvântului de astăzi vorbește despre tema suferinței, a bolii și a sărăciei Prima lectură se deschide cu un strigăt de bucurie menit să zdruncine amorțeala și neîncrederea celor pierduți cu inima: „Fiţi tari şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru! […] El vine şi vă va mântui”. Domnul vine să schimbe condiția oamenilor: din umili, surzi și muți, să devină un popor ascultător. Evanghelia prezintă minunea vindecării unui surdo-mut: Effatà, adică deschide-te! A doua lectură reafirmă că Dumnezeu, în Isus, a luat partea săracilor: „Oare nu i-a ales Dumnezeu pe cei săraci în ochii lumii […] ca moştenitori ai împărăţiei?” Cere să primești săracul pentru că Dumnezeu însuși s-a apropiat de umanitatea sa, în Isus.
În prima lectură (Is 35,4-7) se celebrează întoarcerea poporului ales din exil; acum încercarea se apropie de sfârșit. Profetul invită Israelul să se bucure, să-și recapete vigoarea, curajul și seninătatea, puterea și încrederea. Motivul este intervenția lui Dumnezeu. Este un anunț; este cântecul care ridică speranțele exilaților cu o mulțime de imagini cu gust oriental. Drumul este greu, deșertul este sălbatic. Istoria este ca timpul: pustiul. Dumnezeu va salva istoria. Domnul îi încurajează pe evrei. El însuși este garantul. E „răzbunarea” lui Dumnezeu – iată „vine răzbunarea, răsplata lui Dumnezeu!” (v. 4) – care nu constă în a schimba răul cu rău, ci cu bine: e victoria iubirii. Profetul vorbește despre oameni surzi și muți care strigă de bucurie: „atunci se vor deschide ochii orbilor şi urechile surzilor se vor destupa” (v. 5). Printre imaginile folosite este vindecarea orbilor; altele sunt caracteristice vieții de la țară: din pământul ars vor izvorî izvoare de apa și va înflori florile. Este o minune: „atunci şchiopul va sări ca un cerb şi limba celui mut va striga de bucurie” (v. 6). Aceste vindecări sunt o imagine care indică înnoirea interioară a evreilor, care înaintează prin deșertul înspăimântător spre țara lor. Acest lucru este posibil deoarece s-a reluat dialogul cu Dumnezeu făcut din ascultare, rugăciune și contemplare. Verbul „a asculta” apare deseori [de 1159 de ori] în Vechiul Testament și se referă adesea la Dumnezeu care – asigură Isaia – nu este surd: „iată, mâna Domnului nu s-a scurtat încât să nu poată mântui, nici urechea lui nu s-a îngreunat încât să nu poată asculta” (Is 59,1). Dar surditatea, în Sfânta Scriptură, este imaginea respingerii cuvântului lui Dumnezeu; ea descrie starea omului sedus de alte voci înșelătoare. Este o condiție dramatică! Dar Domnul promite să o vindece. Ești surd, ești orb, ești mut: Dumnezeu schimbă lucrurile, le răstoarnă! Domnul are soluții! Dumnezeu este cel care schimbă: el deschide ochii orbilor, urechile surzilor, dezlegă limba mutului! Să ne dăm seama; să ne dumirim!...
În textul din scrisoarea atribuită lui Iacob (Iac 2,1-5), autorul stigmatizează discriminarea săracilor care are loc chiar și în comunitatea creștină: „Dacă ar intra în adunarea voastră un om cu inel de aur, cu haine luxoase, şi ar intra şi un sărac cu haine ponosite, iar voi v-aţi uita la cel care poartă hainele luxoase şi i-aţi spune: «Luaţi loc aici», iar celui sărac i-aţi spune: «Tu stai acolo!» sau: «Stai jos, la picioarele mele!»” (v. 2-3). În adunarea voastră [în greacă], în sinagoga voastră [în ebraică] – să nu uităm că Iacob se adresează unor creștini proveniți din evrei în diaspora – în biserica voastră [în creștinism], zidurile de separare se întorc, deși sunt dărâmate de Domnul… Marginalizarea săracilor are când sunt locuri umile dar și când nu se comunică, când sunt împiedicați să vorbească. A lua cuvântul de la cineva înseamnă eșecul comunității… Nu admite părtinire, favoritism personal… Parțialitatea este dezgustătoare și total aberantă! Singura bogăție este a lui Dumnezeu care cuprinde toți credincioșii cu un dar al harului său: bogați în credință,… moștenitorii ai împărăției…
După lunga discuție despre cei puri și impuri (Mc 7,1-23), Isus se retragere în teritoriu păgân. Evanghelia după Marcu (Mc 7,31-37) spune că Domnul se duce în ținuturile Tirului și ale Sidonului unde a vindecat-o pe fiica unei grecoaice de origine siro-feniciană (Mc 7,24-30), datorită rugăciunii insistente și credinței femeii păgâne. A plecat apoi spre sud-est, spre lacul Genesaret, fără a se duce pe teritoriul Galileei, unde domnește Irod Antipa care tocmai l-a decapitat pe Ioan Botezătorul. O călătorie în forma de semicerc de aproximativ 100 km: de la Sidon ajunge la Marea Galileei până la Decapolis [zece cetăți, în românește], de la Damasc, capitala Siriei, până în sud, în Filadelfia, vechiul Rabat ʽAmon, astăzi ʽAmman, capitala Iordaniei. Marcu relatează al doilea miracol înfăptuit de Isus într-o țară străină. Minunea s-a realizat; oamenii sunt exaltați, căci Domnul vindecă un surdo-mut într-o zonă locuită de păgâni, pentru care evreii aveau dispreț. Erau mulți greci și romani. Minunea este făcută în favoarea unei persoane care, conform concepţiei timpului, ar fi trebuit să fie exclusă de la mântuire, căci nu era evreu, ci păgân. Toți sunt părtași la masa demnității umane! Această vindecare simbolizează actualitatea mântuirii. Aceasta înseamnă că mântuirea adusă de Isus este oferită nu numai israeliților, ci întregii omeniri.
„I-au adus un surd care vorbea cu greu şi l-au rugat să-şi pună mâna peste el” (v. 32). Un om – prizonierul tăcerii, o viață fără cuvinte, fără muzică, dar că nu este un naufragiat, pentru că a fost primit într-un cerc de prieteni care au grijă de el: l-au condus la Isus. Nu se prezintă singur, ci însoțit de oameni care l-au rugat să-și pună mâinile peste el. Are nevoie de cuvântul care vindecă. Surdul nu poate auzi ce i se spune și nici măcar nu poate comunica... el trăiește izolat în propria sa lume. Era considerat ca o pedeapsă a lui Dumnezeu: surditatea era chiar un blestem… Isus conduce pe surd deoparte pentru că este necesară o relație personală cu el. Marcu subliniază că Domnul acționează departe de mulțime, care adesea devine un obstacol în calea întâlnirii autentice și personale: „luându-l la o parte din mulţime, i-a pus degetele în urechi şi, cu salivă, i-a atins limba” (v. 33). Este întâlnirea cu acest om marcat de imposibilitatea de a comunica: nu putea să audă.
„Ridicându-şi ochii spre cer, a suspinat” (v. 34). Isus se îndreaptă către Tatăl care este în „cer”, gemând împotriva răului. Domnul exprimă cuvântul salvator în limba maternă, aramaică: Effatà, care înseamnă: „deschide-te!” Deschide larg inima lăsându-l pe Cristos să intre în viața ta! Deschide-te pentru alții! Deschide-te cu toată ființa primind cuvântul Domnului! „Îndată i s-au deschis urechile şi i s-a desfăcut legătura limbii şi vorbea corect” (v. 35). O viață vindecată este una care se deschide altora… vorbind corect și ascultând!
Vindecându-l pe surdo-mut, Isus proclamă noul dialog între cer și pământ. Neamurile se deschid: pot să asculte vestea cea bună, pot primi credința… chiar dacă suntem în Decapolis, în afara granițelor Israelului. Însănătoșirea stabilește experiența credinței stârnită de ascultare, realizată prin proclamarea bucuriei: este „evanghelia”! Prin acest om, Dumnezeu dă păgânilor urechi ca să poată auzi cuvântul Domnului, gură pentru a lauda. În acea zi, în colţul pierdut din Decapolis, Isus vine să mântuiască acel om de boala sa. Minunea împlinită de Cristos este semnul că începe o nouă creaţie: este primul născut al noii creații! Să luăm aminte!
bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu