Treimea – mister de iubire
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (30 mai 2021)
Lecturi: Deuteronom 4,32-34.39-40; Romani 8,14-17; Evanghelia Matei 28,16-20; lecturi biblice
Omilie
În solemnitatea de astăzi – Sfânta Treime – celebrăm misterul la care intelectul nostru este limitat, depășește capacitatea noastră de a înțelege. Rațiunea nu ajunge să cuprindă întreaga sărbătoarea. Sunt utile unele clarificări. Trinitatea nu este doar un adevăr de credință, dar este un mister de iubire care se trăiește: „Dumnezeu este iubire” (1In 4,16); tocmai de aceea este trinitate. Iubirea adevărată se dă altora, nu rămâne închisă, nici în izolare. De aceea iubirea nu poate fi decât trinitară! Este îmbrățișarea dintre Tatăl și Fiul, dat omenirii, și Duhul Sfânt. E spațiul relației dintre Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, în care fiecare om este invitat să locuiască. Îmbrățișează sa de comuniune! Iubirea este o mișcarea a vieții: este un eu și un tu – deci, un noi. Dumnezeu se prezintă ca o comunitate de viață care tinde să se extindă și ajunge la fiecare realitate prin atragerea ei cu iubirea sa. Prima lectură conduce din nou Israelul la conștiința alegerii sale, prin care Dumnezeu l-a făcut să treacă de la sclavie la libertate. Evanghelia după Matei prezintă finalul, unde Isus cel înviat își trimite apostoli să boteze națiunile. A doua lectură are ca element principal darul Duhului primit la botez, prin care suntem introduși în familia divină.
În prima lectură (Dt 4,32-34.39-40), Moise amintește poporului evreu ceea ce a primit de la
Dumnezeu în decursul istoriei: atâtea beneficii, și, prin urmare, trebuie să
corespundă generozității divine prin credință. Prezintă unicitatea lui Dumnezeu:
nu este un izolat dar un Dumnezeu care se bucură să iubească și să îmbogățească
omul cu însuflețirea și fericirea sa. Este un Dumnezeu personal care dezvăluie
grija, atenția dătătoare de viață, răbdarea: „să
ştii astăzi şi meditează în inima ta că Domnul este Dumnezeu sus în cer şi jos
pe pământ şi nu este altul!” (v. 39). Este primul din cele patru
discursuri ale lui Moise din stepele Moabului, înainte de a intra în țara
promisă. Vorbește și descoperă relația privilegiată a poporului, Israel, cu Dumnezeu. În
acel moment, Domnul nu era cunoscut sub numele de Treime, dar ca Dumnezeul
acelui popor care i s-a revelat și l-a salvat din sclavie egipteană. Suntem
încă la începutul descoperirii Domnului. Dumnezeu ia inițiativa: se face
cunoscut prin Moise și profeți. Nu este o concepție filosofică, abstractă, ci
experiența unui Dumnezeu care a făcut să pornească nu numai de la frumusețea și
armonia creației, ci tocmai de la istoria lor plină de necazuri: „întreabă timpurile de la început […], din ziua în care
l-a creat Dumnezeu pe om pe pământ […]; a mai încercat vreun dumnezeu să vină
să-şi ia un popor din mijlocul unui alt popor, cu încercări, cu semne, cu
minuni, cu lupte, cu mână puternică şi braţ întins, cu fapte mari
înfricoşătoare, cum a făcut pentru voi Domnul Dumnezeul vostru în Egipt,
înaintea ochilor voştri? (v. 32.34). Credința în unicul Dumnezeu a fost tradusă
în proiectul de a construi o viață socială bazată pe dreptate și solidaritate
în pustiu înainte de a poposi în țara promisă. Sunt invitați să măsoare
generozitatea lui Dumnezeu față de ei. Domnul se descoperă făcând alianță cu ei,
poporul său de evrei. „Păzeşte hotărârile şi
poruncile lui pe care ţi le dau astăzi, ca să-ţi fie bine ţie şi copiilor tăi
după tine şi ca să-ţi fie lungite zilele pe pământul pe care Domnul Dumnezeul
tău ţi-l dă pentru totdeauna!” (v. 40). Ce vrea Dumnezeu de la popor? Să trăim
fericiți.
În lecura a doua (Rom 8,14-17), sfântul Paul ne amintește despre esențialul vieții creștine: Duhul Sfânt locuiește în noi, cei botezați, și ne face adevărați fii ai lui Dumnezeu, după imaginea lui Isus: „toţi cei care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fiii lui Dumnezeu” (v. 14). Cu Paul, revelația se dezvăluie în toată frumusețea și desăvârșirea ei. Cum să ne adresăm lui Dumnezeu? Abbà, adică Tată! „Însuşi Duhul dă mărturie duhului nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu” (v. 16). Acțiunea Duhului constă într-o percepție diferită a lui Dumnezeu, văzută nu ca „atotputernic” căruia să i se supună toți, ci ca un „tată” care își iubește fiii. Putem să-i spunem lui Dumnezeu „Tată”: Tatăl nostru iubitor. Așa ne iubește. Suntem copiii lui, frați ai lui Isus. Acest lucru se realizează prin acțiunea Duhului Sfânt.
În Evanghelie după Matei (Mt 28,16-20), îndată după învierea Domnului, îi întâlnește pe „cei unsprezece discipoli care au mers în Galileea, pe muntele hotărât lor de Isus. Cum l-au văzut, s-au prosternat în faţa lui, dar unii se îndoiau” (v. 16-17). Chiar în Galileea – simbolul Bisericii. Isus apare lăsându-i înmărmuriţi pe cei din jur. Discipolii prosternaţi înaintea Domnului, deşi în inimile lor se îndoiau. Sunt momentele înainte de înălțare. „Apropiindu-se, Isus le-a vorbit: „Mi-a fost dată toată puterea în cer şi pe pământ” (v. 18). Domnul afirmă că i s-a dat toată autoritatea. Isus a primit puterea universală a cerului și a pământului. E suveran peste împărăția lui Dumnezeu.
„Aşadar, mergând, faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit!” (v. 19-20). Domnul încredințează apostolilor săi misiunea de a merge în toată lumea și de a face din toți oamenii discipoli botezându-i în numele sfintei Treimi. Îndatorirea de a călăuzi oamenii către Dumnezeu – cândva încredințată profeților – este îndeplinită de Cristos prin viața, moartea și învierea sa. Acum, ei – apostolii – primesc îndatorirea de a proclama lumii întregi experiența avută cu Domnul, astfel încât toată lumea poate să-l întâlnească pe Dumnezeu, al cărui crainic fusese el, Isus. A boteza înseamnă că aceea care aderă la Domnul sunt deschiși să se întâlnească cu Dumnezeu. Referirea la Duhul Sfânt înseamnă că această întâlnire nu este superficială, că implică o transformare interioară profundă. Cum să devină ucenicul lui Cristos? Prin credință: numai această credință stabilește comuniunea cu el. Botezul introduce în misterul sfintei Treimi: înalță la demnitatea de a fiii lui Dumnezeu, frați ai lui Isus, temple ale Duhului Sfânt.
Evanghelia lui Matei se încheie astfel: „eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii!” (v. 20). Cuvintele „eu sunt cu voi” îndreptate de Isus apostolilor reflectă ceea ce în Vechiul Testament Dumnezeu le-a adresat trimișilor săi, în special profeților. Este o formulă prin care Domnul asigură sprijinul și protecția sa (Ex 3,12; Ier 1,8.19; 15,20). Diferența este de la singular la plural: „eu sunt cu tine”, la „eu sunt cu voi”. Evanghelia se deschide cu numele de „Emanuel”, adică „Dumnezeu cu noi” (Mt 1,23) și se închide cu „eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii!” (Mt 28,20). Domnul continuă să anime predica evangheliei prin Duhul Sfânt, să fie prezent în lume prin discipolii săi în Biserică. Oamenii pot să-l întâlnească, să-l cunoască și să-l primească. Pentru Matei, Cristos este noua Lege [Învățătura] – în ebraică noul Torah: iubirea lui Dumnezeu față de omenire, a Tatălui, a Fiului și a sfântului Duh. Dumnezeul nostru, în care noi credem, nu este departe de noi, nu stă în ceruri, nu trăiește ca și cum problemele noastre nu l-ar atinge. El este „Dumnezeul cu noi”, stă alături în fiecare zi până când ne primește pe toți în „casa” lui, pentru totdeauna!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année B, Éditions Paulines, 1983; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu