pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (6 aprilie 2021)
Lecturi: Faptele Apostolilor 2,36-41; Evanghelia Ioan 20,11-18; lecturi biblice
Omilie
Auzim acest mesaj: Cristos a înviat! Mântuirea oferită tuturor, veciniilor și celor de departe. Toți suntem chemați la convertire și botez. Isus a devenit centrul omului, umplând goliciunea noastră de creatură cu plinătatea sa divină, așa cum a făcut cu Maria Magdalena.
Prima lectură luată din Faptele Apostolilor (Fap 2,36-41) este partea finală din predica apostolului Petru adresată evreilor în ziua Coborârii Duhului Sfânt: „să știe cu siguranţă toată casa lui Israel că Dumnezeu l-a făcut Domn [Kyrios, în greacă] şi Cristos [în ebraică Mesia] pe acest Isus pe care voi l-aţi răstignit” (v. 36). Este Mesia? L-am răstignit noi? „Au fost pătrunși până la inimă” (Fap 2,37). Ce înseamnă asta? Care este reacția mulțimii? O nemulțumire profundă! Inimă străpunsă! Anunțul a impresionat puternic pe ascultătorii lui Petru care întreabă: „Ce să facem, fraților?” Angajarea pentru o viață mai bună! „Convertiţi-vă şi fiecare dintre voi să se boteze în numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor voastre şi veţi primi darul Duhului Sfânt!” (v. 38). Răspunsul este convertirea și botezul în numele lui Isus spre iertarea păcatelor și darul Duhului. Rezultatul este mântuirea: o viață nouă susținută de patru piloni –învățătura apostolilor, comuniunea bunurilor, Euharistia și rugăciunea. „Aşadar, cei care au primit cuvântul lui au fost botezaţi. Şi în ziua aceea li s-au adăugat cam la trei mii de suflete” (v. 41). Sunt invitați la convertire, adică la o schimbare profundă a mentalității și a acțiunii, la o părere de rău pentru faptele săvârșite, mai ales pentru responsabilitate la moartea lui Isus. Motivul: viața creștină nu e constituită de observarea legii, ci pe un raport personal cu Domnul, vorbindu-ne, iubindu-ne. El ne-a cerut dragostea noastră. Suntem invitați să facem făgăduințele de la botez prin care Cristos ne dă iubirea sa. Iată, un popor nou se naște: este creștinismul!
În Evanghelia de astăzi – după sfântul Ioan (In 20,11-18) – Maria Magdalena este cufundată în durere şi plânge la mormântul gol. Motivul plângerii? Ea îl caută pe Isus; îl vrea pe Isus, pentru că Isus este viața sa. Îl urmează pe învățător; este unită cu el în mod eroic; îl vede răstignit; îl caută după moarte, după îngropare… E admirabil devotamentul ei față de „Domnul”! Sunt două expresii păstrate de evanghelistul Ioan: „l-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde l-au pus” (In 20,13); „Domnule, dacă tu l-ai dus, spune-mi unde l-ai pus şi eu îl voi lua!” (In 20,15).
Sfântul Grigore admiră această femeie atât de credincioasă, care rămâne lângă mormânt. Apostolii au venit şi au plecat. Magdalena rămâne acolo, motivată de un spirit profund, dar numai uman. Isus o întrebă: „Femeie, de ce plângi?” (v. 15), şi la care ea, cu ochii ei de mioapă, răspunde crezând că e grădinarul care se interesează de viața ei. Isus este acolo şi Maria nu-l recunoaşte, nu-şi dă seama că este el, pentru că ea este cufundată în bocetul ei: „Domnule, dacă tu l-ai dus, spune-mi unde l-ai pus şi eu îl voi lua!” (v. 15). Dar trebuie să se convertească: ea caută un mort şi nu ştie să caute pe cineva viu!...
Acum Isus o cheamă pe nume:
„Maria!” Și ea, mișcată, îi strigă: „Rabboni!”, adică „învăţătorule!”
Îl recunoaşte! Vrea să restabilească cu el o relaţia pe care o aveau
înainte de moartea sa. Dar Isus o opreşte: are rănile crucii, poartă semnele
pătimirii. Acum raportul lor este diferit. „Nu mă reţine […], dar du-te la fraţii mei şi spune-le: «Mă urc la Tatăl meu
şi Tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru!»” (v. 17). Isus, înainte de înviere, nu li se adresează niciodată apostolilor
cu acest cuvânt: „fraţi”! Însă acum o face: pătimirea l-a apropiat de noi.
Cristos ne arată că este mai aproape de noi: este fratele nostru; ne conduce la
Tatăl – la Tatăl său şi la Tatăl nostru,
„Spune-ne, Marie Magdalena,
ce-ai văzut pe cale?”
„Am văzut mormântul lui Cristos care trăieşte,
am văzut mărirea celui înviat.
I-am văzut pe îngeri, martorii învierii lui,
giulgiul şi veşmintele.
Cristos, speranţa mea, a înviat!
El va merge înaintea voastră în Galileea” (din Secvența Paștelui).
Şi noi trebuie să-i spunem lui Isus: „Tu ai înviat; Tu eşti Domnul nostru! Noi credem în tine, chiar dacă nu te vedem!”…
Cristos a înviat!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année B, Éditions Paulines, 1983; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu