Biblia și morala - rădăcinile biblice ale acțiunii creștine (2008).pdf
Biblia și morala – rădăcinile biblice ale acțiunii creștine
Prefață
Dorința arzătoare de fericire, adică dorința de a obține o viață pe deplin satisfăcătoare, este dintotdeauna profund înrădăcinată în inima umană. Realizarea acestei dorințe depinde în mare parte de propria acțiune care se întâlnește și adesea se ciocnește cu aceea a celorlalți. Cum se poate reuși să se determine acțiunea justă care conduce fiecare persoană, comunitățile, națiunile întregi spre o viață reușită sau, cu alte cuvinte, spre fericire?
Pentru creștini, Sfânta Scriptură nu este numai izvorul revelației, baza credinței, ci și punctul de referință al moralei de care nu se poate face abstracție. Creștinii sunt convinși că în Biblie se pot găsi indicații și norme pentru a acționa corect și a ajunge la viața deplină.
Acestei convingeri i se opun diferite obiecții. O primă dificultate este refuzarea normelor, obligațiilor și poruncilor, instinctivă în persoana umană și astăzi deosebit de vie. În societatea de astăzi sunt la fel de puternice dorința unei fericiri depline și dorința unei libertăți nelimitate, adică faptul de a putea acționa conform liberului-arbitru, liberi de orice normă. Pentru unii, această libertate nelimitată este chiar esențială pentru a ajunge la fericirea deplină și adevărată. Conform acestei mentalități, demnitatea persoanei umane ar cere ca ea însăși să determine în mod liber și autonom ceea ce consideră drept și valabil. Prin urmare, ansamblul normativ prezent în Biblie, dezvoltarea Tradiției și Magisteriul Bisericii care interpretează și concretizează aceste norme apar ca niște piedici care se opun fericirii și de care este necesar să se elibereze.
O a doua dificultate se datorează înseși Sfintei Scripturi: scrierile biblice au fost redactate în urmă cu cel puțin o mie nouă sute de ani; așadar aparțin unor epoci îndepărtate în care condițiile de viață erau foarte diferite de cele de astăzi. Foarte multe situații și probleme actuale sunt complet necunoscute în scrierile biblice și, de aceea, se consideră că nu se pot găsi în ele răspunsuri corespunzătoare la aceste probleme. Prin urmare, chiar și atunci când se recunoaște valoarea fundamentală a Bibliei ca text inspirat și normativ, în unele rămâne o atitudine puternic sceptică deoarece se consideră că Biblia nu poate folosi pentru a găsi soluțiile la multele probleme de astăzi. Omul de azi este pus în confruntare în fiecare zi cu probleme morale delicate pe care dezvoltarea științelor umane și globalizarea le pun constant pe tapet, până acolo încât și credincioșii convinși au impresia că unele certitudini de odinioară sunt anulate. Să ne gândim numai la temele violenței, terorismului, războiului, imigrației, împărțirii bogățiilor, respectării resurselor naturale, vieții, muncii, sexualității, cercetărilor din domeniul genetic, familiei sau vieții comunitare. În fața acestei problematici complexe există tentația de a marginaliza, în total sau în parte, Sfânta Scriptură. Și în acest caz, deși cu motivație diferită, se face abstracție mai mult sau mai puțin de textul sacru și se caută cu alte mijloace soluții pentru problemele mari și urgente de astăzi.
De aceea, Comisia Biblică Pontificală, deja în anul 2002, prin mandatul președintelui de atunci, cardinalul Joseph Ratzinger, a voit să trateze raportul Biblie și morală, punându-se în fața următoarei întrebări: care este valoarea și semnificația textului inspirat pentru morala din timpul nostru, în care nu se pot neglija dificultățile menționate mai sus?
În Biblie se găsesc multe norme, porunci, legi, culegeri de coduri etc. Însă o lectură atentă arată că aceste norme nu sunt niciodată izolate, independente, ci aparțin mereu unui context determinat. Se poate spune că în antropologia biblică ceea ce este primar și fundamental este acțiunea lui Dumnezeu, care o precede pe cea a omului, darurile sale de har, invitația sa la comuniune: ansamblul normativ este o consecință pentru a indica omului care este modul adecvat de primire a darului lui Dumnezeu și de trăire a lui. La baza acestei concepții biblice este viziunea despre persoana umană așa cum a fost creată de Dumnezeu: ea nu este niciodată o ființă izolată, autonomă, liberă de tot și de toți, ci se află într-un raport radical și esențial cu Dumnezeu și cu comunitatea fraților. Dumnezeu l-a creat pe om după chipul său: însăși existența omului este primul și fundamentalul dar pe care el l-a primit de la Dumnezeu. În perspectiva biblică, un discurs despre normele morale nu poate fi restrâns la ele, luate în manieră izolată, ci trebuie să fie inserat mereu în contextul viziunii biblice despre existența umană.
Prima parte a documentului își propune să prezinte această concepție caracteristică biblică în care antropologia și teologia se întrepătrund reciproc. Urmând ordinea canonică a Bibliei, persoana umană apare mai întâi în calitate de creatură căreia Dumnezeu i-a dăruit viața însăși, apoi ca membru al poporului ales cu care Dumnezeu a încheiat o alianță specială și, în sfârșit, ca frate și soră a lui Isus, Fiul întrupat al lui Dumnezeu.
În partea a doua a documentului este scos în evidență că în Sfânta Scriptură nu se pot găsi direct soluții la multele probleme de astăzi. Cu toate acestea, Biblia, deși nu oferă soluții preconfecționate, prezintă criterii a căror aplicare ajută la găsirea unor soluții valabile pentru acțiunea umană. Înainte de toate, sunt indicate două criterii fundamentale: conformitatea cu viziunea biblică despre ființa umană și conformitatea cu exemplul lui Isus, și apoi alte criterii speciale. De fapt, din ansamblul Sfintei Scripturi se pot deduce cel puțin șase linii de forță pentru a ajunge la luări de poziție morale solide, care să se sprijine pe revelația biblică: 1) o deschidere spre diferitele culturi, așadar un anumit universalism etic (criteriul de convergență); 2) o fermă luare de poziție împotriva valorilor incompatibile (criteriul de contrapoziție); 3) un proces de purificare a conștiinței morale care se află în interiorul fiecăruia dintre cele două Testamente (criteriul de progresie); 4) o rectificare a tendinței de a închide deciziile morale numai în sfera subiectivă, individuală (criteriul dimensiunii comunitare); 5) o deschidere spre un viitor absolut al lumii și al istoriei, care poate marca în profunzime obiectivul și motivația acțiunii morale (criteriul finalității); 6) o determinare atentă, în funcție de cazuri, a valorii relative sau absolute a principiilor și preceptelor morale (criteriul discernământului).
Toate aceste criterii, a căror listă este reprezentativă, dar nu exhaustivă, sunt profund înrădăcinate în Biblie și aplicarea lor va putea să-l ajute pe credincios: e vorba de a arăta care sunt punctele pe care revelația biblică le oferă pentru a ne ajuta pe noi, astăzi, în procesul delicat al unui discernământ moral corect.
Exprim membrilor Comisiei Biblice Pontificale mulțumirea mea pentru munca răbdătoare și angajantă. Îmi doresc ca acest text să ajute ca să se descopere tot mai mult valorile fascinante ale vieții genuin creștine și să se considere Biblia ca un text inepuizabil și mereu actual pentru determinarea acțiunii corecte de care depind reușita și fericirea deplină a fiecărei persoane și a întregii comunități.
11 mai 2008, Solemnitatea Rusaliilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu