 |
| Isus în sinagoga din Nazaret. |
Cuvântul
lui Dumnezeu este o veste bună
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (27 ianuarie 2019)
Omilie
Lecturile biblice din această
duminică insistă asupra importanţei cuvântului lui Dumnezeu în viaţa
credincioşilor pe care îi hrănește. În Isus Cristos s-a întrupat Cuvântul. Cu Vechiul și
Noul Testament noi suntem poporul cuvântului. Este veste bună!
Prima lectură luată din Cartea lui Nehemia (Neh 8,2-4a.5-6.8-10) prezintă marea liturgie a cuvântului. Poporului
evreu s-a reîntors în țară după exilul din Babilon în anul 538 î.C. după edicul
lui Cirus. Se organizează viața ca națiune liberă: 20 ani mai târziu templu
este reconstruit [515 î.C.] (Esd 5-6) și zidurile Ierusalimului sunt zidite (Neh 3-6). Mai dificil este să-ți găsești
identitatea pierdută. Lectura descrie descoperirea unei cărții vechi, a Legii [Toràh]:
este Deuteronomul. O zi întreagă
poporul vine reunit „înaintea Porții Apelor” de preotul Esdra pentru a-i
asculta citirea. Națiunea este guvernată de Dumnezeu cu cele două puteri: cea
laică, reprezentată de Nehemia, și cea sacră, reprezentată de preotul Esdra,
care lucrează în concordanță în lumina cuvântului Domnului. Este reunirea lui
Israel ca popor a lui Dumnezeu sărbătorind liturgia cuvântului. O ceremonie
impunătoare! Tot poporul este chemat. Esdra, urcându-se pe o platformă de lemn
făcută cu ocazia aceasta, citea cuvântului Domnului de la răsăritul soarelui
până la prânz. Astfel s-a născut liturgie fără sacrificiu cu rugăciuni, lectură,
explicarea cuvântului, binecuvântări, adorații, gesturi [cum ar fi: stând în
picioare, ridicarea mâinilor spre cer, prosternându-se] cu cântări pentru a-i
striga Domnului credința lui Israel. Și cum nu toți evreii cunoșteau ebraică în
care era scrisă Toràh cereau explicații ale textului. Dumnezeu
construiește poporul în jurul cuvântului. Mulțimea se alătură la ceea ce spune
cărturarul: „Esdra l-a binecuvântat pe Domnul Dumnezeul cel mare, iar tot
poporul a răspuns ridicând mâinile: «Amin! Amin!» Apoi s-au plecat cu faţa la
pământ şi s-au prosternat înaintea Domnului” (v. 6). Poporul plânge în timp ce
ascultă cuvintele Legii; ascultă ca pe vremuri, ca în zilele lui Moise. Lectura
Legii [Toràh]
devine memorial [zikkāôn] al
revelației de pe muntele Sinai. Comunitatea se pune în prezența lui Dumnezeu și
primește poruncile Alianței, confruntând propria viață ca și cum ar fi față în
față cu Domnul. Cuvântul lui Dumnezeu este pentru toți: bărbați, femei, copii,
fără diferențe. Este un bun exemplul –
descris pe viu – despre liturgia cuvântului conform practicii sinagogale.
Pentru mulțime este începutul unei noi vieți. Ar trebui să nu ne mai gândim la
trecut. Prezența lui Dumnezeu în mijlocul nostru este o sursă de bucurie: „Nu
fiţi trişti, pentru că bucuria Domnului este forţa voastră!” (v. 10). Bucuria
de a înțelege cuvântul lui Dumnezeu. Este timpul să sărbătorim. Nehemia
subliniază că este necesar să facă această sărbătoare căci cuvântului Domnului
este „bucurie” care dă putere poporul.
În a două lectură sfântul Paul în
Scrisoarea către Corintieni (1Cor 12,12-14.27) vrea să-i convingă pe
creştini că în Biserică slujirile sunt diferite. Epistola se adresează
creștinilor divizați. Aceste separări sunt împotriva mărturiei Bisericii lui
Cristos. Bogățiile de daruri și carisme ce se găsesc în comunitățile creștine
nu provin de la inițiativa umană – spune Paul – ci de la Duhul Sfânt. „Noi toţi
am fost botezaţi într-un singur Duh spre a forma un singur trup, fie iudei, fie
greci, fie sclavi, fie liberi, şi toţi am fost adăpaţi într-un singur Duh” (v.
13). „Spre a forma un singur trup”: deci, fiecare trebuie să-și găsească un loc
în Biserica lui Cristos spre a-i sluji Domnului, cu calitățile și limitele
sale, în demnitate, acceptând propria chemare pentru a putea realiza planul de
mântuire destinat fiecăruia. Nu se admite să fii izolat sau dezinteresat. Creştinii
noștri catolici, ortodocși şi protestanţi au aprofundat împreună cuvântului lui
Dumnezeu. În jurul lui Cristos şi a cuvântul său trebuie să construim unitatea
creștină. El este capul trupului şi noi suntem membrele. Toți suntem Biserica lui
Cristos. Singurul nostru ghid este Isus. Noi suntem trupul lui Cristos!
În
Evanghelia acestei duminicii (Lc 1,1-4; 4,14-21) cuvântul lui Dumnezeu este o veste bună:
vorbește despre Isus, Mesia, cel anunțat. Sfântul Luca
e un medic din Antiohia Siriei. S-a convertit la creștinism în jurul anului 44.
A fost ucenicul apostolului Paul; s-a întâlnit la Troas, în Grecia. A scris
evanghelia într-o greacă îngrijită – să fi fost orașul Filipi sau Ahaia,
Antiohia Siriei sau chiar Roma; nu se știe! –, unde era Teofil, o persoană cu
rang social înalt care face bine. Este singurul evanghelist de origine păgână. Nu
a cunoscut pe Isus. Luca se aseamănă cu noi: nu l-a văzut pe Cristos. Nu a fost martor la faptele pe care le relatează. Dar a
cunoscut „martori oculari” ce ne-au transmis de la început devenind „slujitori
ai cuvântului” (Lc 1,2). Credința în
Isus nu se bazează pe teorii filosofice sau fantasme, ci pe fapte reale.
Cristos este personaj istoric, a trăit printre noi.
„Isus s-a întors în Galileea. […] A venit la
Nazaret, unde a fost crescut, a intrat în sinagogă, după obiceiul lui, în zi de
sâmbătă, și s-a ridicat să citească” (Lc 4,14; 16). Cristos mergea la sinagogă
30 de ani. Lectura din sinagogă cuprindea un text al Legii și un text din
profeți. Nazaret era sărac și lipseau nu Legea [Toràh] ci lipseau unii profeți. I
se dă cartea lui Isaia, pe care mulți îl știau pe de rost. Profetul vestește că a primit de la Dumnezeu un mesaj de
mântuire (Is 61,1-2): „Duhul
Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea
bună; m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea şi celor orbi recăpătarea
vederii, să redau libertatea celor asupriţi; să vestesc un an de bunăvoinţă al
Domnului” (v. 18-19). Cuvântul vorbește despre
săraci, captivi, orbi și asupriți. Sunt patru imagini care descriu mizeria
omului din orice timp. Cristos este aici pentru momentul harului și al
eliberării.
„Isus s-a întors în Galileea cu
puterea Duhului” (Lc 4,14). Este „uns”
cu Duhul Sfânt de Dumnezeu: înseamnă că este Mesia, în greacă și latină
Cristos. Isus este invitat să le vorbească la
oameni. „Închizând cartea a dat-o înapoi
slujitorului”. Vechiul Testament și-a împlinit misiunea de a pregăti poporul
pentru lumina ce vine de la Isus. Apoi „s-a aşezat”. Faptul de „a se așeza” vrea
să spună că a devenit un „rabi”, un învățător ce trebuie să fie ascultat. „Ochii
tuturor din sinagogă erau aţintiţi spre el”. „Ochi și urechi” sunt pentru el. Nu
trebuie să privim la niciunul decât spre el.
Cheia fragmentului este
comentariul pe care Isus îl face la textul lui Isaia: „Astăzi s-a împlinit
Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o cu urechile voastre” (v. 21). Cu
„astăzi” a lui Isus se deschide o nouă istorie a mântuirii de eliberare a
omului întreg. Cristos nu dă explicaţii exegetice textului, nici nu rămâne la
căutarea aplicaţiilor morale – aşa cum făceau în mod obişnuit predicatorii în
adunările de la sinagogă –, dar atrage atenţia asupra evenimentului pe care îl
împlineşte: venirea sa. Atenţia trece astfel de la Scriptură spre predicator.
Este punctul central: astăzi s-a împlinit. Este venirea lui Isus. Aşteptarea
profetului s-a împlinit.
Este programul revoluționar al
predicării lui Isus. Se pleacă de la har, arătând bunăvoință, capacitate de
înțelegere și compasiune. Sfântul Luca este „scriitorul blândeții lui Cristos”,
cum spunea Dante [scriba mansuetudinis
Christi] (Monarchia, b1,16). Isus
este milostiv, prieten cu săracii și păcătoșii. Să reflectăm aceasta…
bibliografia [anul
C]: Armellini F. (http://www.qumran2.net); Biblia,
Sapientia, Iași 2013; Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1997; Commento della
Bibbia liturgica, Edizione
Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu
J. (http://dimancheprochain.org); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Garcìa J. M., (http://www.catechistaduepuntozero.it);
Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia);
Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net);
Masetti N., Guidati dalla Parola,
EMP, Padova 1995; Orestano C. F., (http://www.monasterodiruviano.it); Tessarolo
A., (ed) Messale e lezionario meditato,
EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Ravasi
G., Celebrarea și trăirea Cuvântului,
Sapientia, Iași 2014]; Spreafico A., (https://www.diocesifrosinone.it).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu