 |
| Ridicarea Mariei în gloria lui Dumnezeu. |
Gloria Mariei
pr. Isidor
Chinez – Izvoarele [IS] ora 9:00 (15 august 2018)
Omilie
În această sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului, creștini se adună la
sanctuarele Mariei. Astăzi Biserica celebrează ridicarea la cer a
preasfintei Fecioare Maria. La sfârşitul vieţii sale pământeşti, a fost dusă cu
sufletul şi trupul în cer, adică în gloria lui Dumnezeu alături de fiul său
Isus. Acesta este nucleul credinţei noastre. Noi credem că Maria, asemenea lui
Cristos a învins moartea şi triumfă deja în gloria cerească, „cu trupul și
sufletul”.
Prima lectură biblică
luată din Cartea Apocalipsei (Ap 11,19a; 12,1-6a.10ab) oferă un semn de mângâiere și speranță
sigură pentru creștinii persecutați. Se spunea
despre comunitatea creștină din primul secol că nu aveau nevoie nici de templu,
nici de preoți, nici de jertfe, pentru că Cristos era templu, preot și jertfă. Pentru
romanii din imperiu erau considerați fără nici un Dumnezeu și, de aceea, condamnați
la moarte. Din motive de
securitate Cartea Apocalipsei era
scrisă într-un limbaj codificat din mitologie, din tradițiile orientale și din
apocalipsa iudaică, pe care doar creștinii pot s-o înțeleagă. Fragmentul biblic
este celebrarea comunității creștine în care domină „arca alianței” – semnul alianței
dintre Dumnezeu și om. Autorul ne spune despre un semn mare în ceruri: „o
Femeie îmbrăcată în soare; ea avea luna sub picioarele ei, iar pe cap o coroană
de douăsprezece stele” (v. 12,1). Maria
nu este numită direct, dar noi înțelegem că despre ea este vorba aici. Comunitatea este întrupată în figura femeii
care naște pe Cristos; este arca privilegiată a prezenței divine. Chinuită
strigă de durere: „striga în chinurile naşterii, frământându-se să nască” (v.
2). În fața Bisericii stă balaurul, simbolul puterii Celui Rău. În ziua în care
celebrăm gloria Mariei, Biserica evocă dureroasa ei maternitatea. Eliberată de
Dumnezeu în deșert, dă o lumină nouă speranței vieții. Această imagine a femeii
eliberate de balaur ne amintește de Eva: „Dușmănie voi pune între tine și
femeie, între descendența ta și descendența ei. Acesta îți vă pândi capul și tu
îi vei pândi călcâiul” (Gen 3,14).
Este anunțul noii Eva, atribuită de vechea tradiție creștină, Mariei. Suferinţele
actuale sunt naşterea lumii noi: cu Cristos, pe cruce… Sunt persecuții… dar
apar la orizont salvarea: „acum au venit mântuirea şi puterea, împărăţia
Dumnezeului nostru şi puterea Unsului său” (v. 10). Fiul ei, Isus Cristos, răstignit
pe cruce de forțele răului, începe o eră nouă de mântuire, în care este atrasă
toată comunitatea de credincioși, în primul rând, Maria.
În lectura a doua luată din Scrisoarea către Corintieni (1Cor 15,20-26), sfântul Paul se
îndreaptă spre întreaga omenire în marea „înălțare” a umanității în Cristos și în
Dumnezeu, după ce au fost șterse toate mizeriile și tot răul. „Cristos a înviat
din morți, fiind primul rod al învierii celor muritori [celor adormiți]” (v.
20). Într-o societate în care evenimentele vieții sunt trăite împreună, moartea
este o intrare în somn în raport cu învierea care este că o trezire. Aici verbul
„a muri” este folosit „a adormi”, de la care vine „cimitir” [koimeterion] sau „dormitor”. Cristos nu
este doar un mort înviat, ci este Cel Înviat din morți care cauzează învierea
morților. În Isus, Universul este îndreptat spre Dumnezeu. Speranța înălțării
noastre trebuie să însoțească în drumul obscur în deșertului existenței zilnice
și în agonia ultimă a morții. Maria este modelul către care se îndreaptă acest
drum universal al omului și al lumii, condus și susținut de Cristos. Adormirea
Maicii Domnului este o celebrare a recuperării ființei umane în Dumnezeu, fiind
prima care a beneficiat cu trup și
sufletul de învierea lui Isus. Acesta înseamnă că toți suntem chemați la
plinătatea vieții în Dumnezeu dincolo de moarte. Este victoria iubirii asupra
urii și a violenței. Și Maria ne arată calea.
Evanghelia din această zi după sfântul Luca (Lc 1,39-56) ne face să ne amintim de episodul vizitei Mariei la
verișoara sa Elisabeta. Întâmpinând-o pe Maria, „Elisabeta a fost umplută
de Duhul sfânt şi a strigat cu glas puternic: «Binecuvântată eşti tu între
femei şi binecuvântat este rodul sânului tău!»” (vv. 41-42). În lumina
aceluiaşi Duh Sfânt şi recunoscând marele dar al lui Dumnezeu pe care îl purta
lumii, Maria a exclamat: „Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită” (v.
48). Putem vedea în aceasta o profeţie. În Orient precum și în Occident, încă
din primele veacuri creştine, Fecioara Maria a fost cinstită şi celebrată cu
titlurile cele mai înalte dintre care multe provin din Biblie: Maica Domnului,
Născătoare de Dumnezeu, Preasfânta [sau Panagia, Παναγία], Preafrumoasa [sau Tota
pulchra], Preacurata, Doamna noastră. Este interesant de observat că dintre
toate titlurile ce i-au fost acordate, Maria şi-a atribuit doar distinctivul de
„slujitoare a Domnului”, şi asta în două rânduri: prima dată – la Bunavestire –
când îi răspunde îngerului: „Iată, eu sunt slujitoarea Domnului; fie mie după cuvântul tău” (Lc 1,38), şi a doua oară, cu ocazia
vizitei la verișoara sa Elisabeta: „Domnul a privit la smerenia slujitoarei
sale” (v. 48).
Am auzit rugăciunea Magnificat.
Nici o altă pagină a evangheliei nu conține mai multe cuvinte ale Mariei.
Primul său strigăt în Magnificat este
o laudă: celebrăm reușita marelui proiect al lui Dumnezeu care vrea să salveze
întreaga omenire. În cântarea Magnificat
Fecioara Maria îl preamăreşte pe Domnul pentru că i-a „făcut lucruri mari” (v.
49). Mântuirea este lucrarea lui Dumnezeu, de la crearea lumii până la
desăvârşirea ei finală. Este înainte de toate meritul lui Dumnezeu faptul că
Maria, deşi de condiţie modestă, a fost aleasă să devină Mamă a Mântuitorului.
Datorită acestui act de predilecţie gratuită din partea lui Dumnezeu,
credincioşii îi rezervă Fecioarei Maria un loc de cinste alături de Isus: în
biserici, în sanctuare şi capele, în case, la colţuri de stradă, pe înălţimi de
dealuri şi vârfuri de munţi. Maria își
amintește; ea cântă lui Dumnezeu care și-a amintit „de promisiunea făcută
părinților noștri”. De-a lungul existenței noastre, niciodată nu a încetat să
își desfășoare „puterea brațului său” în favoarea noastră.
Ridicarea la cer a Maicii
Domnului înseamnă intrarea ei în gloria lui Dumnezeu. Maria trăieşte pentru
totdeauna cu Dumnezeu şi în Dumnezeu. Această
glorie este rezervată celor care au o inimă săracă, celor care, asemenea
Mariei, nu au alt sprijin decât în tandrețea și milostivirea Tatălui: „i-a
înălţat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri”.
Gloria Mariei este și a noastră... Ca și ea, putem să mulțumim lui
Dumnezeu, pentru că a privit la slujitorii și îi ridică până la el. Și noi suntem
aleşi săi în mod gratuit. Şi nouă ne-a făcut lucruri mari cel Atotputernic. Lui
îi datorăm existenţa şi darul de a fi fiii săi. Omenirea nouă se naşte din
bunăvoinţa şi milostivirea lui Dumnezeu care întră în istoria lumii şi o ridică
din cădere. Această este vestea cea
bună care trebuie strigată la toată lumea:
Magnificat – „Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul”. Din slava cerului, Maria ne priveşte
cu grijă maternă, ne sprijină şi ne conduce paşii spre patrie pentru a fi
împreună alături de Fiul ei, Isus.
[bibliografia
(anul B): Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net);
Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va);
Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului,
Sapientia, Iași 2014]; Jesùs Manuel
Garcìa (http://www.catechistaduepuntozero.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB
Bologna 1974; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981;
Masetti N., Guidati dalla Parola,
Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B,
Edizioni Paoline, Torino 1989; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino)
1996; Biblia, Sapientia, Iași 2013.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu