 |
| Grâu și neghină... |
Evanghelia Matei 13,24-30: În acel timp, Isus le-a prezentat mulţimilor o altă
parabolă: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânţă bună
în ogorul său. Dar pe când oamenii dormeau, a venit duşmanul lui,
a semănat neghină prin grâu şi a plecat. Când a răsărit grâul şi
a dat rod, atunci s-a văzut şi neghina. Venind servitorii
stăpânului casei, i-au spus: «Stăpâne, oare n-ai semănat sămânţă bună în ogorul
tău? De ce are deci neghină?» El le-a spus: «Un om duşmănos a
făcut aceasta». Servitorii i-au spus: «Vrei să mergem ca să o smulgem?» Dar el le-a zis: «Nu, ca nu cumva, smulgând neghina să scoateţi din rădăcină şi
grâul. Lăsaţi să crească împreună până la seceriş! În timpul
secerişului voi spune secerătorilor: smulgeţi mai întâi neghina, legaţi-o în
snopi ca să fie arsă, iar grâul adunaţi-l în grânarul meu!»”.
Lecturile biblice din această
duminică ne invită să descoperim adevărata față a lui Dumnezeu. În trecut, a
fost reprezentat ca un Dumnezeu răzbunător care condamnă fără mila pe toţi
duşmanii poporului său. De fapt, ororile comise de păgâni erau de necrezut. Şi
totuşi, Dumnezeu nu i-a nimicit. S-a arătat faţă de ei extraordinara răbdare. Marea
sa dorinţa a fost întotdeauna că păcătosul să se întoarcă şi să trăiască. Acest
lucru este și pentru duşmanii poporului său. Le lasă tuturor această
posibilitate.
Marele mesaj al acestei prime
lecturi este că Dumnezeu, în cele din urmă, este mai uman decât omul. Este
important pentru lumea noastră de astăzi. Mare problemă a societății noastre
este creşterea intoleranţei. Atunci când un bărbat sau o femeie sunt închiși în
reputaţia lor rea, acesta nu le lasă nici o şansă. În această zi, ne întoarcem spre
Domnul cerându-i să ne dea puțină umanitate. Să învăţăm pentru a vedea lumea așa
cum el o vede, cu o privire plină de iubire.
Acesta este mesajul pe care îl
găsim în Evanghelie. Parabola grâului şi a neghinei o cunoaștem pentru că am
auzit-o adesea; om care a semănat sămânţa bună este Dumnezeu. Nu uităm ceea ce a
spus în prima povestire a Creaţiei: „Dumnezeu a văzut că era bun”. Tot ce vine de la Dumnezeu este frumos și bun. Grâul este pus pe pământ
de Dumnezeu. Trebuie să spunem și s-o repetăm: Dumnezeu ne dă grâu bun.
Problema este că, în loc de a „veghea
grâul”, dormim. Ne instalăm în rutină, fără eforturi; uităm de Domnul şi de Evanghelia
sa. În timp ce oamenii dorm, a venit duşmanul. El întotdeauna vine în timp ce
dormim. Nu degeaba spune Isus să veghem şi să ne rugăm pentru a nu ceda
ispitei. Aceasta s-a întâmplat cu Petru, Iacob şi Ioan în Grădina Măslinilor,
cu o zi înainte de moartea lui Isus. Nu trebuie să uităm niciodată că viaţa de
creştin este o luptă împotriva „duşmanului”. Prioritatea este sămânţa semănată de
Domnul.
Inamicul nu doarme. El stă la
pândă pentru semăna neghină. În limba greacă, neghina se traduce cu „zizanie”.
Ceea ce inamic semăna este totdeauna zizanie, tulburare, discordie, încăierare,
calomnie. Este tot ce e contrar comuniunii. Este ceea ce e semănat de potrivnic.
Vedem în parohiile, în comunităţile, în familiile noastre: se doarme liniştit,
nu sunt vigilenți; şi când ne trezim, ne dăm seama că există zâzanie peste tot.
Acest rău, îl vedem în fiecare
zi: alături de papa Francisc – aprins protector al celor săraci – avem
extremişti care ucid și masacrează. Cel mai rău e că pretind să acţioneze în
numele lui Dumnezeu. Am vrea să facem curățenie prin scoaterea neghinei. Dar
Isus nu ne cere să facem asta. S-ar putea adăuga la ură ură, la neghină
neghină. Această Evanghelie ne spune imensa răbdarea lui Dumnezeu. El nu vrea să
riște să smulgă grâul cu neghină. Nu vrea să distrugă. Dar ne cere să arătăm
acelaşi răbdare cu alţii. El lasă să se deosebească ceea ce nu merge în viaţa
noastră. El ne însoţeşte până la secerat.
Și sfântul Petru ne vorbeşte
despre răbdare infinită a lui Dumnezeu. Nu trebuie să ne descurajăm când avem
impresia că există neghină peste tot şi că Dumnezeu nu face nimic. Domnul se
folosește de răbdare faţă de toţi. El vrea ca nici o persoană să nu se piardă
dar ca toți să regrete greșelile. Este important să medităm la răbdarea lui
Dumnezeu şi la faptul că trebuie să ne umplem de speranţă: neghină şi zâzania
nu vor avea ultimul cuvânt de spus. Dar în aceste vacanțe nu trebuie să
petrecem timpul să dormim? Trebuie să rămână în vigilenţă.
În a doua lectură, sfântul Paul
ne invită să ne îndreptăm spre Dumnezeul nostru. Dar lăsându-ne în noi înşine, suntem
incapabili de orice. Atunci Domnul intervine pentru a ne dărui Duhul său cel
Sfânt. Cu el, devenim capabili să ne deschidem la iubirea Tatălui şi să
răspundem voinței sale. Adevăratul Dumnezeu nu este acela care zdrobeşte duşmanii
săi. Se prezentă ca un Dumnezeu plin de iubire care vrea mântuirea tuturor
oamenilor.
Doamne, noi te rugăm: învaţă-ne
să te urmăm pe calea primirii şi a toleranţei. Prin această Euharistie reînnoiește
credinţa şi încrederea noastră în iubirea ta. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu