 |
Parabola comorii ascunse (1630) - de Gerrit Dou
(pe un desen de Rembrandt);
Museo di Belle Arti di Budapest.
|
Evanghelia Matei 13,44-52: În acel timp, Isus a spus: „Împărăţia cerurilor
este asemenea comorii ascunse într-un ogor, pe care un om, găsind-o, o ascunde
şi, plin de bucurie, merge şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela. La fel, împărăţia cerurilor este asemenea unui negustor care caută mărgăritare
frumoase. Când găseşte un mărgăritar de mare valoare, merge,
vinde tot ce are şi îl cumpără. Din nou, împărăţia cerurilor este
asemenea năvodului aruncat în mare, care adună de toate. Când s-a
umplut, oamenii îl trag la ţărm, se aşază, adună ceea ce este bun în coşuri şi
aruncă ceea ce este rău. Tot aşa va fi la sfârşitul lumii: vor
veni îngerii şi-i vor separa pe cei răi dintre cei drepţi şi îi
vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor. Aţi înţeles toate acestea?” I-au spus: „Da!” Atunci le-a zis: „De
aceea orice cărturar instruit în ale împărăţiei cerurilor este asemenea
stăpânului casei care scoate din tezaurul său lucruri noi şi vechi”.
Omilie
Rugăciunea de deschidere a acestei
duminicii ne introduce în rugăciunea măreață a regelui Solomon: „Tu îi protejezi,
Doamne, pe cei care încred pe tine... astfel încât sub îndrumare ta să facă o bună
întrebuințare a bunurilor care trec; deja suntem legați de cei care rămân”.
Este un program care rămâne totdeauna în actualitate, chiar şi în timpul
vacanţelor. Și acesta este un alt stil de viaţă.
Regele Solomon este încă tânăr când
a fost ales pentru a conduce poporul alianței. Rugăciunea care se adresează lui
Dumnezeu nu privește beneficiile personale, dar responsabilitatea cea nouă: „Dă
slujitorului tău o inima atentă pentru a ști să conducă poporul tău şi să discearnă
între bine şi rău!” Acesta este darul înţelepciunii şi al discernământului pe
care noul rege le cere. Această întrebare apare în fiecare zi în politică, dar
şi în ceea ce privește pe părinţi, educatori, păstori. Ca și Solomon, suntem toţii
invitaţi să descoperim comoara noastră adevărată: este numai în Dumnezeu.
Este și acest mesaj pe care
apostolul Paul ni-l dă în lectură a doua. Se adresează creştinilor care riscă
să se descurajeze din cauza dificultăților întâlnite. Atunci el le trimite ceea
ce este esențial. Le reaminteşte că sunt angajaţi pe drumul lui Dumnezeu. Acest
Dumnezeu nu a încetat niciodată să ne iubească: este comoara noastră cea mai
mare. Ne cheamă la un viitor de glorie. Cristos este acolo pentru a ne deschide
calea. În plus, el este calea ce ne permite să mergem la Tatăl. Cuvintele sale
sunt cele de Viaţa veşnică.
Evanghelia ne vorbește despre
comorile de mare valoare, ale celui care a descoperit întâmplător într-un câmp
şi ale celui care a găsit după o lungă căutare. Prin aceste două parabole, Isus
vrea să ne reveleze că Împărăţia lui Dumnezeu este comoara noastră adevărată.
Putem să-l găsim în mod neaşteptat sau să-l căutăm cu perseverență, nu importă:
ceea ce contează este ca să-i dăm un primul loc în viaţa noastră.
Acest lucru este foarte
important, deoarece această comoară, de care vorbeşte Isus, este o valoare mult
mai mare decât toate celelalte bogăţii. Țăranul şi negustorul, despre care ne
spune parabola Evangheliei, renunţă la toate bunurile pentru a o dobândi. Comoara
noastră este Împărăţia lui Dumnezeu. Cel care o găsește habar nu avea: el consideră
că a mers în căutare, ceea ce el aştepta. Când le-am întâlnit pe Isus, nimic nu
poate fi ca înainte: ai rămas fascinat, atras de atâta bunătatea şi adevăr.
Căutându-l pe Isus este a ne întâlni cu comoara noastră cea mai mare.
Pentru a ne da seama de măreţia acestui
cadou, este suficient a citi mărturii de la numeroasele persoane şi ale
numeroșilor sfinţi. Citind Evanghelia cu inima deschisă suntem frapați aşa de
mult că au fost convertiți de el. Chiar și delicvenții – de cele mai rele spețe
– au făcut această întâlnire cu el. Viaţa lor le-a fost complet reînnoită. Şi
acum, ei mărturisesc în şcoli şi chiar în închisori. Au înţeles că acest dar i-a
umplut și i-a făcut să fie părtaşi.
Papa Francisc ne recomandă să
citim Evanghelia în fiecare zi. Şi dacă noi nu avem timp, trebuie să ne
procurăm unul cu toată urgența. Acesta este important căci Evanghelia ne face
să-l cunoaştem pe adevăratul Isus. Citind în fiecare zi, îl putem găsi; vom
descoperi această comoară pe care Isus o numeşte Împărăţia lui Dumnezeu. Acest
Dumnezeu nu cere decât să domnească în vieţile noastre pentru a le umple cu iubirea
sa. Cel mai extraordinar este că Isus s-a dăruit până la moartea pe cruce
pentru a ne elibera de sub puterea întunericului şi a ne transporta în
Împărăţia vieţii, a bunătății şi a bucurie. Citind Evanghelia vom găsi pe Isus
umplut cu o bucurie care este un dar al Duhului Sfânt.
Când a fost găsit această comoară
a Împărăţiei lui Dumnezeu este un lucru ce se întrezărește, se vede; creştinii
nu pot ţine credința ascunsă căci transpare în fiecare cuvânt, fiecare gest.
Iubirea pe care Dumnezeu a dat-o prin Isus se întrezărește în vieţile noastre.
Se înţelege bine cum o fată privind vitralii unei biserici a spus: „un sfânt
este cineva care lasă să treacă lumina”. Să ne rugăm împreună Domnului prin
mijlocirea Fecioarei Maria și a tuturor sfinților: să vină la noi împărăţia iubirii,
a dreptăţii şi a păcii.
(pr. Jean Compazieu [2017]; tradus din limba franceză de pr.
Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/6974-homelie-du-17eme-dimanche-du-temps-ordinaire-5/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu