Umbra lui Dumnezeu e tot ce vezi,
ce-n spaţiu se desparte şi s-adună,
pământ e ea, şi prund şi undă,
un drum cu călătorul dimpreună,
fântână adăpostind o lună.
Umbra lui Dumnezeu e mai vârtoasă în lumină,
mai grea ca alte umbre. Şi nu-ţi scapă.
Şi poţi s-o strângi sub chip de holdă şi grădină.
Şi poţi s-o bei sub chip de apă.
ce-n spaţiu se desparte şi s-adună,
pământ e ea, şi prund şi undă,
un drum cu călătorul dimpreună,
fântână adăpostind o lună.
Umbra lui Dumnezeu e mai vârtoasă în lumină,
mai grea ca alte umbre. Şi nu-ţi scapă.
Şi poţi s-o strângi sub chip de holdă şi grădină.
Şi poţi s-o bei sub chip de apă.
de Lucian Blaga (Astra, decembrie 1967).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu