 |
| Sfinții Petru și Paul - de El Greco |
Evanghelia Matei
16,13-19: În acel timp, venind în părţile Cezareii lui Filip, Isus i-a
întrebat pe discipolii săi, zicând: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” Ei i-au spus: „Unii, «Ioan Botezătorul», alţii, «Ilie», alţii, «Ieremia sau
unul dintre profeţi»”. El le-a spus: „Dar voi cine spuneţi
că sunt?” Atunci Simon Petru a luat cuvântul şi a zis: „Tu
eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!” Isus, luând cuvântul, a
spus: „Fericit eşti, Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au revelat
aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri. Şi eu îţi zic: tu eşti
Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor
birui. Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: dacă vei lega
ceva pe pământ, va fi legat în ceruri, iar dacă vei dezlega ceva pe pământ, va
fi dezlegat în ceruri”.
Omilie
Calendarul face ca sărbătoarea
sfinților Petru și Paul să cadă anul acesta duminica [29 iunie 2014]. În timpul
săptămânii, am sărbătorit pe sfântul Ioan Botezătorul. Toți trei sărbătoriții au
în comun mărturia lui Cristos până la martiriu. Ioan Botezătorul a pregătit
venirea lui Mesia. Petru şi Paul au vestit vestea cea bună; ei i-au mărturisit acţiunea
lui Dumnezeu prin slujirea lor. Au arătat un Dumnezeu care susţine pe martorii
săi şi care salvează poporul său de duşmani.
Prima lectură ne spune ceea ce s-a
întâmplat după moartea lui Isus. Apostolii au plecat să anunțe Evanghelia; se
naște o comunitate creştină. La început, nu a fost prea îngrijorate
autorităţile locale. Dar au fost vindecări impresionante şi acest lucru strică
totul. Iacob a fost executat. Petru este în închisoare. Astăzi mai mult decât
oricând, bărbaţi, femei şi chiar copii au fost uciși pentru credinţei lor în Isus
Cristos. Am citit că există în lume o sută cinzeci de milioane de creștini
persecutaţi. Mărturia lor ne provoacă: „Ce ați făcut voi cu botezul vostru?” nu
putem fi discipolii ai lui Cristos instalându-ne într-o viaţă liniştită cu o
indiferenţă şi o mediocritate.
În a doua lectură, sfântul Paul ne
dă această mărturia. Adresându-se lui Timotei, descrie lupta sa de zi cu zi.
Până la capăt, a încercat să anunţe Evanghelia şi a făcut să se audă și în naţiunile
păgâne. Domnul i-a dat forță să reziste. Fără această prezenţă şi acţiune, Paul
nu ar putea niciodată să fie ce a fost. La fel pentru noi. Mărturia noastră nu
poate da roade decât prin acțiunea Domnului. Şi de asemenea, datorită acţiunii
Duhului Sfânt care ne precede în inimile acelora care sunt pe drumul nostru.
În Evanghelie vedem pe Isus punând
o întrebare importantă discipolilor săi: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?”
Mai multe răspunsuri sunt date: unii văd în el pe profetul Ilie. Pentru alţi Ieremia
sau unul dintre profeţii din vechime... După aceea este răspunsul lui Petru: „Tu
eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!” Pe această credință a lui Petru Isus
se angajează la construirea Biserica sale.
Ce e surprinzător este că sunt
douăzeci de secole după această revelaţie că atâția bărbaţi şi femei nu
recunosc încă aspectele profetice atribuite lui Isus în epocă. Acesta vedem în
fiecare zi: acest Isus ce e batjocorit, insultat, denigrat a devenit subiectul
privilegiat al batjocoririlor. Unele emisiuni, aşa-numitele umoristice, demonstrează lipsa de respect deplorabil.
Această constatare nu ar trebuie să ne descurajeze. Ar trebui să o primim ca un
apel la o mărturie încă și mai mult. Așa cum Bernadeta de la Lourdes spunea:
noi nu suntem responsabili ca să vă facem să credeți, dar să vă spunem fără încetare.
Nimic nu ar trebui să oprească răspândirea Evangheliei.
Ca și în zilele lui Petru şi Paul,
Domnul contează pe credinţa noastră. Pe această credință vrea să construiască
Biserica sa. Dacă ne-am adunat împreună este pentru a-i cere să ne reînsuflețească
să-i fim martori. În această zi de iunie, gândurile noastre se duc spre cei
sfințiți preoți. Prin această sfințire devin slujitorii Cuvântului, miniştrii ai
Euharistie şi ai sacramentelor şi slujitori ai poporului lui Dumnezeu. Ca și
Petru şi Paul, ei sunt chemaţi să fi martori de ceea ce ei predică. Ei
participă la misiunea lui Cristos care este oferit lui Dumnezeu pentru lume şi
lumea lui Dumnezeu. Ştim cuvântul parohului de Ars pentru un mic păstor: „Tu mi-ai
arătat calea spre Ars, eu îți voi arăta drumul spre cer”.
Dă-i lumea lui Dumnezeu...
Evanghelia ne relatează istoria unor oameni care aduc un paralitic. Cum ei nu
reuşesc să facă cale pentru a i-l prezenta lui Isus, ei urca pe acoperiș, ridică
scândurile şi coboară acest om înainte de Isus. Continuarea o știm: văzând
credinţa lor, i-a spus paraliticului: „Păcatele îţi sunt iertate”. Ceea ce a
salvat omul paralizat nu este credinţa sa, dar al purtătorilor săi. S-au
organizat. Au făcut totul pentru ca acest om este fie vindecat. Şi noi înşine, când
vizităm bolnavii, suntem purtători ai misiunii de a-l aduce lui pe Isus.
Este important pentru noi astăzi.
Dacă suntem creştini, este pentru că alţii au ridicat acoperișul şi ne-a plasat
înaintea lui Dumnezeu. Acest acoperiș este o societate indiferentă sau ostilă credinţei.
„Astăzi, să cerem să se deschidă acoperișul societăţii noastre, acoperișul conştiinţei
noastre şi de a ne decide să plasăm pe toți fraţii noştri înainte lui Isus şi
să ne dea probleme pentru asta... Noi, te rugăm, Doamne, să ridici acoperișurile,
să deschidem porțile, să țipăm la această realitate!” (cardinalul Bergoglio).
Cel care va salva lumea, este
credinţa creştinilor. Domnul contează pe credinţa noastră, o credinţă care dă
lumină și este comunicativă. Noi nu ne putem mulțumi să fim creștini călduţi
sau consumatorii serviciilor Bisericii. A fi creştin, este un angajament pentru
întreaga viață.
În această duminică, să ascultăm chemarea urgentă a
Domnului:
„Merge-ți în piețele lumii și în
piețele din fața bisericii!
Merge-ți în piețele lumii, aici
căutați-mi prietenii…
Merge-ți în piețele lumii
Și fiți martorii mei în fiecare
zi!”
(pr. Jean Compazieu [2014]; traducător pr. Isidor Chinez; sursă:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu