joi, 18 februarie 2016

Omul și sufletul

Crearea lui Adam, mozaic din Catedrala
„Santa Maria Nuova a Monreale” (Palermo).

Așadar, ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă își pierde sufletul? Căci ce poate să dea omul în schimb pentru sufletul său? (Marcu 8, 36-37).

Când eram arhiepiscop de München-Freising, într-o meditaţie despre Rusalii m-am inspirat dintr-un film intitulat Seelenwanderung (Metempsihoza), pentru ca să explic care este acţiunea Duhului Sfântul într-un suflet. Filmul povesteşte despre doi diavoli săraci care, datorită bunătăţii lor, nu reuşeau să-şi facă un drum în viaţă. Într-o zi, unuia din cei doi i-a venit ideea că, neavând altceva să pună la vânzare, ar fi putut să-şi vândă sufletul. Acesta a fost cumpărat cu un preţ mic şi pus într-o cutie. Din acel moment, spre marea lui surprindere, totul s-a schimbat în viaţa sa. A început o urcare rapidă, a devenit tot mai bogat, a obţinut mari onoruri şi la moartea sa ajunsese consul, având foarte mulţi bani şi bunuri. Din momentul în care se descotorosise de sufletul său nu a mai avut stimă şi nici omenie. A acţionat fără scrupule, gândindu-se numai la câştig şi la succes. Omul nu mai conta nimic. El însuşi nu mai avea un suflet. Filmul – încheiam aşa – demonstrează în manieră impresionantă că în spatele faţadei succesului se ascunde adesea o existenţă goală.
 
Aparent omul nu a pierdut nimic, dar îi lipseşte sufletul şi cu el lipseşte totul. Este clar –  continuam eu aşa – că fiinţa umană nu poate să arunce literalmente propriul suflet, din moment ce sufletul îl face persoană. De fapt, el oricum rămâne persoană umană. Şi totuşi are posibilitatea înspăimântătoare de a fi inuman, de a rămâne persoană vânzând şi pierzând în acelaşi timp propria umanitate. Distanţa dintre persoana umană şi fiinţa inumană este imensă, şi totuşi nu se poate demonstra; este lucrul realmente esenţial, şi totuşi este aparent lipsit de importanţă (cf. Suchen, was droben ist. Meditationen das Jahr hindurch, LEV, 1985).
 
(Benedict al XVI-lea, Omilia papei pentru liturgia penitenţială cu tinerii din Roma, 13 martie 2008; sursă: http://www.ercis.ro).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu