 |
| Botezul lui Cristos - de Guido Reni |
Evanghelia Luca 3,15-16.21-22: În acel timp, deoarece
poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inima lor despre Ioan, dacă nu
cumva este el Cristosul, Ioan le-a răspuns tuturor: „Eu vă botez
cu apă, însă vine unul mai puternic decât mine, căruia nu sunt vrednic să-i
dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza în Duhul Sfânt şi cu foc”. În timp ce tot poporul era botezat, a fost botezat şi Isus şi, pe când se ruga,
cerul s-a deschis şi Duhul Sfânt a coborât asupra lui, sub chip
trupesc, ca un porumbel, şi o voce a fost din cer: „Tu eşti Fiul meu cel iubit,
în tine îmi găsesc toată plăcerea”.
Omilie
Săptămâna trecută a fost
sărbătoarea Epifaniei Domnului; trebuie să ne amintim că acest cuvânt înseamnă
„manifestare” sau „revelaţie”. Această sărbătoare îl arată pe Isus
manifestându-se lumii. Nu se limitează doar la vizita magilor. Epifania este
naşterea lui Isus în Betleem, vizita magilor, botezul lui Isus în Iordan,
nunta de la Cana Galileei (din duminica viitoare).
Această veste bună a fost deja
anunţată de profetul Isaia (din prima lectură). Am auzit cuvinte foarte
puternice: „Mângâiaţi, mângâiaţi-l pe poporul meu!” Acest mesaj de speranţă
este adresat unui popor care a venit după ani de război, de distrugerea şi de deportare.
Nimic nu este cruţat. Şi iată că profetul Isaia anunță că a primit dublu pentru
toate greşelile sale. Nu cu o pedeapsă dublă ci cu o mare abundență a mângâierii.
„Acolo unde să înmulţit păcatul, iubirea este supra-abundentă” (Scrisoarea sfântului Paul către Romani).
Când Domnul revine, el ne mângâie; vom găsi bucurie la el. De aceasta avem nevoie.
În Scrisoarea sa către Tit (a doua lectură), sfântul Paul îi oferă lui Isus
titlul de Salvator. Este „mântuirea tuturor oamenilor”. Botezul dat de Ioan
Botezătorul a fost decât un gest de penitenţă. Cu Isus mântuitor, noi sunt
scufundați în acest ocean de iubire care este în Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul
Sfânt. Acum nimic nu mai poate să fie ca înainte. Pentru cei care vin din lumea
păgână, a fost o schimbare radicală. Au început o viață nouă cu Isus.
A fost ca o nouă naştere. Noi avem toţi nevoie de a regăsi forța acestei prezenţe
a Domnului în viaţa noastră şi lumea noastră.
Cu Evanghelia, noi vom găsi pe Ioan
Botezătorul care anunță venirea aceluia care aduce „mângâierea” în lume. Trebuie
să fim dispuși să o primim. În această relatare despre botezul lui Isus, noi
asistăm la o dublă mişcare de coborâre şi de urcare: Cristos Dumnezeu adevărat
şi om adevărat coboară în abisul prăbușirii noastre; el s-a alăturat înspăimântării
noastre de nelegiuiri, declinului omului care a ucis pe fratele său. El care este
fără vină, a lăsat să intre în disperarea noastră. El a coborât până la cruce,
până în infern unde omul se născocește; el vine să ne smulgă de acolo.
Apoi este urcarea. După ce a fost
scufundat de Ioan Botezătorul în apă, Isus este în rugăciune. Şi, iată, că
cerul se deschide: este anunţul îndumnezeire noastre; acesta era aşteptat de la
origine; cerurile au fost închise de la păcatul lui Adam şi Eva; toți așteptau mântuirea
lui Dumnezeu. De-a lungul Bibliei, găsim rugăciuni care vorbesc despre această aşteptare: „Oh! Dacă a deschide
cerurile şi te-ai cobor!” Astăzi, cerul este deschis la rugăciunea lui Isus.
Această speranţă este realizată.
„Duhul Sfânt, sub aparență
corporală, ca un porumbel, coboară peste Isus”. Sfântul Petru Crisologul evocă
porumbelul lui Noe care anunță sfârșitul potopului. Același porumbel anunţă că naufragiul
lumii încetează definitiv. Cerurile s-au deschis și niciodată nu vor mai fi
închise. Vom avea din nou acces la Dumnezeu. Comuniunea cu el este posibilă. Urcând
din apă, Isus trage și ridică lumea cu el.
În ziua botezului nostru am fost scufundați
în iubirea trinitară pentru a deveni unul cu Dumnezeu. Ioan Botezătorul a
anunțat botezul cu Duhul Sfânt și cu foc. De acesta se vorbește aici: botezul
ni-l dă pe Cristos făcând să treacă în mod continuu de la moarte la viață, de
la păcat la sfințenie, din neliniște la iubire .
Papa Francisc ne-a făcut să
intrăm într-un an al îndurării. Această poartă sfântă pe care am trecut-o ne
amintește că Cristos este „poarta oilor”. Prin el trecem pentru a merge la
Dumnezeu. Pentru a avansa pe acest drum, suntem invitați să ne hrănim cu
Cuvântul său și din Euharistie.
„Să trăim în lumină ca un copil
pe drumurile unde ne conduce Duhul,ca să trăim iubirea Tatălui”.
(pr. Jean Compazieu [2016]; traducător pr. Isidor Chinez;
sursă:
http://dimancheprochain.org/5733-homelie-de-la-fete-du-bapteme-du-seigneur/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu