† Cristos, Regele universului (B): Cristos, Regele lumii [duminică, 22 noiembrie 2015]

Ecce Homo - de Frederick Hendrik Kaemmerer (1839-1902)

Evanghelia Ioan 18,33b-37: În acel timp, Pilat i-a zis lui Isus: „Tu eşti regele iudeilor?” Isus a răspuns: „De la tine însuţi spui aceasta sau ţi-au spus alţii despre mine?” Pilat a răspuns: „Oare sunt eu iudeu? Neamul tău şi arhiereii te-au dat pe mâna mea. Ce ai făcut?” Isus a răspuns: „Împărăţia mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia mea ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum împărăţia mea nu este de aici”. Atunci Pilat i-a zis: „Aşadar, eşti rege?” Isus i-a răspuns: „Tu spui că eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul meu”.

 

Omilie

 

În cea din urmă duminică a anului liturgic, celebrăm pe Cristos, Regele universului. Regalitatea sa nu are nimic din cele ale lumii. În țările occidentale, acest cuvânt sună rău în urechile noastre. Evocă vechiul regim cu onoruri sale, splendoarea sa și puterea absolută. Dar când sărbătorim pe Regele Cristos, noi ne referim la cu totul altceva.

 

Cei mai buni prieteni ai regelui sunt săracii, bolnavii, prizonierii, cei exclușii. El se recunoaște în fiecare dintre aceștia. El este cel care îngenunchează în fața apostolilor ca să se spele picioarele. El este Păstorul cel bun care pleacă în căutarea oii pierdute. Într-o zi, el a spus: „Am venit ca să caut și să mântuiesc ce era pierdut”. Mai ales el și-a dat trupul și sângele său pentru noi și pentru mulți. Prin moartea și învierea sa, ne-a deschis cale spre această nouă lume pe care el o numește Împărăția lui Dumnezeu.

 

Domnia lui Cristos, noi o vedem anunțată de profetul Daniel în prima lectură care  se adresează credincioșii care se îndoiesc că totul merge rău pentru ei. Ei trăiesc o situație disperată. Dumnezeu intervine pentru a restabili curajul lor: răul nu va avea ultimul cuvânt de spus. Să ne înțelegem: în trecut, Dumnezeu a ridicat oameni pentru a salva poporul său. Profetul anunță un „fiu al omului”, care va revela și restabili demnitatea sa. Mai târziu, creștinii înțeleg că acest „fiu al omului” este desemnat ca Împărăția lui Isus.

 

Apocalipsa sfântului Ioan (din lectura a doua) este în aceeași direcție. El arată pe Cristos glorificat care triumfă peste toate puterile ostile. El este biruitor al morții și al păcatului și vrea să ne asocieze pe toți la victoria sa. Adresându-se creștinilor persecutați, vânați, torturați și duși la moarte, autorul Apocalipsului anunță triumful iubirii. El este acela care are ultimul cuvânt de spus.

 

Evanghelia ne arată pe Isus înaintea lui Pilat în timpul Patimilor sale. Vedem că este supus acuzațiilor și bătăilor de joc de toate tipurile. I se reproșează că este regele iudeilor. El devine astfel un inamic al împăratului Cezar. Acesta destabilizează ordinea publică. Dar Isus tine să precizeze: „Regalitatea mea nu este din lumea aceasta... Regalitatea mea un este de aici... și nu am nici paznici în jurul meu”.

 

Desigur, Pilat nu face același lucru ca și Isus cu titlul de rege. Pentru Pilat, un rege este cineva care are autoritate asupra oamenilor. Pentru Isus este reprezentantul lui Dumnezeu asupra poporul său. El este acolo pentru a orienta poporul său căci numai Dumnezeu este singur rege. Isus este un regele „păstor pentru întreaga omenire”. El poartă pentru fiecare o privire plină de tandrețe și iubire. Regalitatea sa  începe cu o transfigurare reală a celor care doresc să intre. Dacă am voi ca Dumnezeu să stăpânească peste noi, trebuie să auzim acest apel la convertire pe care îl adresează. Cu el, nimic nu poate fi la fel ca mai înainte.

 

Chiar astăzi, mulți sunt cei care refuză această regalitate a lui Cristos. Facem totul pentru a-i elimina pe discipolii săi. În societatea noastră secularizată este izgonit în exil, este ridicuralizat pe ecranele televizoarelor și în cinematografe. În special, nu trebuie să uităm de numeroșii martiri din Siria și din multe țări ale lumii. Dar răul, violența și ura nu va avea ultimul cuvânt. Din nou iubirea va triumfa.

 

Trebuie să spunem și să repetăm la nesfârșit: Regalitatea lui Isus este acolo unde există artizani ai pace în dialog, unde se întâlnesc, se ascultă și se iartă. Este acolo unde bărbații și femeile sunt în slujba altora. Acest lucru poate merge toată viața. Este el când ne rugăm, când construim biserici, dându-ne nouă din timpul său în serviciul misiunii.

 

Armele pe care Isus le folosește pentru a-și apăra regalitatea au ca nume bunăvoinţă, privirea care alină, cuvântul care vindecă, mâna întinsă pentru salvare, genunchiul care permite altora să se ridice și să stea în picioare. Regalitatea pe care o sărbătorim astăzi este acea a lui Isus care salvează. El ne mântuiește renunțând să se salveze coborând de pe Cruce; el ne mântuiește luându-ne cu el.

 

Ca cel care îl numim tâlharul cel bun din Evanghelie, ne întoarcem spre crucea lui Isus și îl implorăm: „Doamne Isuse, amintește-ți de mine în împărăția ta”. Și avem fermă speranță că într-o zi va spune: „Astăzi vei fi cu mine în paradis!”

 

(pr. Jean Compazieu  [13.11.2015]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă:

http://dimancheprochain.org/5599-homelie-de-la-fete-du-christ-roi-de-lunivers/).