 |
| Duminica familiei... (sursa: http://www.paoline.it/blog/liturgia/631-il-coraggio-di-essere-come-bambini.html). |
Evanghelia Marcu
10,2-16: În acel timp, s-au apropiat de Isus fariseii şi, ca să-l
pună la încercare, îl întrebau dacă îi este permis unui bărbat să-şi lase
femeia. Isus, răspunzând, le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?”
I-au spus: „Moise a permis să scrie un act de despărţire şi s-o lase”.
Isus le-a spus: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris porunca
aceasta. Însă, de la începutul creaţiei, Dumnezeu «i-a făcut
bărbat şi femeie; de aceea omul îşi va părăsi tatăl şi mama şi se
va uni cu soţia lui şi cei doi vor fi un singur trup», astfel
încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup. Prin urmare, ceea ce
Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!” Acasă, discipolii l-au
întrebat din nou despre aceasta. El le-a spus: „Oricine îşi lasă
femeia şi se căsătoreşte cu alta comite adulter cu ea. Şi dacă
ea, lăsându-şi bărbatul, se căsătoreşte cu un altul, comite adulter”.
Îi aduceau copii ca să-i atingă, dar discipolii îi certau. Văzând
aceasta, Isus a fost cuprins de indignare şi le-a spus: „Lăsaţi copiii să vină
la mine, nu le interziceţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui
Dumnezeu!Adevăr vă spun, cine nu primeşte împărăţia lui Dumnezeu
ca un copil nu va intra în ea”. Şi, luându-i în braţe, îi
binecuvânta punându-şi mâinile peste ei.
Omilie
În această duminică a familiei,
lecturi biblice ne amintesc despre adevărurile fundamentale pe care societatea modernă
riscă să o uite. Lumea cu ideile sale, cu certitudinile sale, dar noi creștinii
suntem invitați să ne reamintim ce a voit Domnul pentru noi; începem să ascultăm
pentru a accepta ce ne spune el despre iubire, căsătorie și familie.
Avem înainte de toate relatarea Creației
(prima lectură). Nu trebuie să citim în manieră fundamentalistă (așa e scris, așa să
fie). Scopul acestui text nu este să ne spună cum s-a întâmplat lucrurile. Este
revelația unui Dumnezeu creator. El nu este printre nori; nu este nepăsător la
ceea ce se întâmplă pe pământ. El vrea să iubească și să ne comunice iubirea sa.
Omenirea nu este creată pentru a fi sclava sa, dar pentru a deveni partenerul
său conștient și liber.
Textul din Geneză folosește un limbaj în imagini pentru a ne descoperi măreția cuplului uman. Pentru a fi pe deplin om, fiecare va avea nevoie de un altul. Această poveste ne aduce aminte de marele proiect al lui Dumnezeu: bărbatul și femeia au fost creați pentru iubire. Dumnezeu are pentru ei un proiect de iubire veșnică. Știm că nu a mers la fel cum a vrut. Proiectul lui Dumnezeu a fost adesea ruinat; iubirea i-a fost rănită. Avem multe mărturii în societatea noastră actuală.
Dar Domnul nu a renunțat la acest
mare proiect de iubire adevărată, fidelă și fericită pentru totdeauna. Și
aceasta este pentru a ne aminti de acest proiect: Isus răspunde la întrebarea
fariseilor. Aceștia din urmă îl întreabă pentru a ști ce gândește: „Oare este
îngăduit unui bărbat să-și lase femeia sa?” Isus se întoarce la ceea ce
spune în legea lui Moise. În cazurile extreme, aceasta permite un act de
repudiere. Isus le răspunde că, dacă Moise a făcut această concesiune, din
cauza „sclerozei” inimii lor a făcut-o. Biblia ia omul așa cum este pentru a-l
conduce pas cu pas spre revelația în Isus Cristos. O inimă sclerotică [dură],
este o inimă care se supune propriilor dorințe și nu voinței Duhului Sfânt. „Acest
lucru nu este o onoarea pentru voi că Moise a fost obligat să o facă. Este din
cauza inima voastre dure că va scris această poruncă”.
Dar scopul lui Isus nu este de a
face o lecție de morală. El dă o învățătură despre ceea ce a voit să facă
Dumnezeu de la început: „I-a făcut
bărbat şi femeie. De aceea omul
îşi va părăsi tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui şi cei doi vor fi un
singur trup. Astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup”. Creat
după imaginea lui Dumnezeu, cuplul trebuie să fie „icoană a lui Dumnezeu”:
„Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!” Aceasta nu
distruge. Nu degradează. Primul lucru de făcut este reîntoarcerea la voința
Dumnezeu cu noi: voința sa este că bărbatul și femeia să fie icoana propriei
unități, icoana iubirii în interiorul misterul trinitar.
Este foarte frumos căci ne arată existența
căsătoriei înainte de păcatul omului. Continuă să fie o binecuvântare după
păcat. „Căsătoria rămâne o binecuvântare divină pe care păcatul nu o suprimă”.
Foarte ruinată de păcatul originar, își găsește tot sensul în Isus. Căsătorie
creștină este un răspuns la ceea ce a fost dorit de la început. Acest lucru este
ceva foarte mare, foarte frumos și foarte misterios de care nu ar trebui să se
atingă, pentru că este icoana iubirii lui Dumnezeu. Pentru acest motiv adulterul
este atât de grav, pentru că este un păcat împotriva icoanei lui Dumnezeu. În
Vechiul Testament merge cu idolatria. Acest text este un imn al măreție și
frumuseții misterul unirii dintre bărbat și femeie de la început. Această
binecuvântare continuă după păcatul primilor părinți.
Pentru a ne ajuta să intrăm în
spiritul lui Dumnezeu, Isus vorbește despre duhul copilăriei. „Îi aduceau copii
mici”. Discipolii credeau că îl va deranja. Dar Isus spune: „Lăsaţi copiii să
vină la mine, nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a acelora care sunt
ca ei”. Copilărie spirituală este încrederea în voința și dorința de a asculta
voința lui Dumnezeu. Știm că tot ce vine de la Dumnezeu este frumos și bun.
Suntem chemați să fim copii în brațele lui Dumnezeu.
Scrisoarea către Evrei nu vorbește de căsătorie, dar amintește de
iubirea înflăcărată a lui Isus pentru toți oamenii. Este o dragoste care a
rămas fidelă până la sacrificiul vieții sale. Ceea ce așteaptă de la noi este
să venim la el ca niște copii mici așa cum vorbește Evanghelia. Doar în jurul
lui se construiește adevărata unitatea a familiei și a comunității creștine.
În această zi facem refrenul acesta:
„Pe cărările vieții, fii lumină mea, Doamne”.
(pr. Jean
Compazieu [25 septembre 2015]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu