Frunze, frunze, frunze, sub copacii goi,
alergând pe vânturi, putrezind în ploi.
Din mirajul vieţii astăzi ce-a ramas?
Frunze, frunze, frunze, doruri fără glas.
Aripi, aripi, aripi, zboruri de clăbuc...
Clipe călătoare către zări se duc.
Cine să le-ntoarcă lângă inimi reci?
Aripi, aripi, aripi ce se duc pe veci.
Umbre, umbre, umbre, în amurg se cern.
Peste ramuri goale rând pe rând se-aştern.
Bucurii şi visuri unde sunt acum?
Umbre, umbre, umbre, amintiri şi scrum.
Cerul, Cerul, Cerul te-a chemat mereu;
sângeră pe cruce Omul Dumnezeu.
O, de-ai vrea să-ţi şteargă rana Celui Rău,
Cerul, Cerul, Cerul azi ar fi al tău.
alergând pe vânturi, putrezind în ploi.
Din mirajul vieţii astăzi ce-a ramas?
Frunze, frunze, frunze, doruri fără glas.
Aripi, aripi, aripi, zboruri de clăbuc...
Clipe călătoare către zări se duc.
Cine să le-ntoarcă lângă inimi reci?
Aripi, aripi, aripi ce se duc pe veci.
Umbre, umbre, umbre, în amurg se cern.
Peste ramuri goale rând pe rând se-aştern.
Bucurii şi visuri unde sunt acum?
Umbre, umbre, umbre, amintiri şi scrum.
Cerul, Cerul, Cerul te-a chemat mereu;
sângeră pe cruce Omul Dumnezeu.
O, de-ai vrea să-ţi şteargă rana Celui Rău,
Cerul, Cerul, Cerul azi ar fi al tău.
de Costache Ioanid
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu