Mergeam cerşind din poartă în poartă pe uliţa satului, când, deodată, caleaşca ta de aur a apărut în depărtare, ca un vis magnific. Iar eu mă întrebam uimit cine să fie acel Rege al regilor.
%2B-%2B0.jpg) |
| Rabindranath Tagore (1861-1941) |
Mergeam cerşind din poartă în poartă pe uliţa satului, când, deodată, caleaşca ta de aur a apărut în depărtare, ca un vis magnific. Iar eu mă întrebam uimit cine să fie acel Rege al regilor.
Speranţele mele au zburat până la cer şi m-am gândit că zilele mele rele au luat sfârşit. Şi am rămas aşteptând pomeni spontane, comori împrăştiate prin praf.
Carul s-a oprit lângă mine. M-ai privit şi ai coborât surâzând. Simţeam cum fericirea vieţii a ajuns la capăt. Iar tu, deodată, mi-ai întins mâna, spunându-mi: „Ai ceva să-mi dai?”
Ah, ce inspiraţie a regalităţii tale! Să ceri de la un cerşetor! Eu eram zăpăcit şi nu ştiam ce să fac. Apoi am scos încet din desaga mea un bobuleţ de grâu şi ţi l-am dat.
Dar cât de mare nu mi-a fost surprinderea când, deşertând seara desaga, am găsit un bob de aur în mormanul de nimicuri. Cât de amar am plâns că nu am avut inima de a mi te dărui cu totul!
Dumnezeu transformă nu în aur,
ci în glorie tot ceea ce-i dăm.
ci în glorie tot ceea ce-i dăm.
Zgârcenia noastră îl leagă pe el la mâini,
iar pe noi ne sărăceşte.
iar pe noi ne sărăceşte.
(Rabindranath Tagore, Ofrenda lírica, poemul 50).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu