Tu, ce te tragi din viță regală

    Tu, ce te tragi din viță regală,

    Ești omenirii cinste și fală.

    Domnul cu planuri neînțelese

    Te-a pus mireasă între mirese.

    Blândă copilă, candidă, pură,

    Templu devine casta-ți făptură.

    Duhul iubirii tainic coboară,

    Ca să sfințească Templul-Fecioară.

    Toată iubirea arde în tine,

    Ești o oglindă de har și bine.

    Tot adevărul în tine-i parcă

    Dumnezeirii mistică arcă.

    Prea roditoare viță-a lui Iese,

    Cea mai aleasă dintre prințese,

    Tronul în care șezi peste stele

    E cel pierdut de duhuri rebele.

    Preadelicată, gingașă floare,  

    Stea întru noapte strălucitoare,

    Lasă-ne ochii să te contemple

    Și să ne-ncânte-ale tale exemple.

    Slavă Treimii veșnic răsune,

    Căci ne-a dat nouă marea minune,

    Care-i Maria, Mama-Fecioară,

    Neprețuita lumii comoară. Amin.

(din Brieviar: IV, 1487, Sapientia, Iaşi 2004).