Cristos a înviat

Rubens - Cristos a înviat

Şi-au tremurat stăpânii lumii
La glasul blândului profet
Şi-un duşman au văzut în fiul
Dulgherului din Nazaret!

El n-a venit să răzvătească
Nu vrea pieirea nimănui;
Desculţ, pe jos, colinda lumea
Şi mulţi hulesc în urma lui.

Şi mulţi cu pietre îl alungă
Şi râd de el ca de-un smintit:
Isus zâmbeşte tuturora-
Atotputernic şi smerit!

El orbilor le dă lumină,
Şi muţilor le dă cuvânt,
Pe cei infirmi îi întăreşte,
Pe morţi îi scoală din mormânt.

Şi tuturor de o potrivă.
Împarte darul lui ceresc-
Şi celor care cred într-însul,
Şi celor ce-l batjocoresc.

Urască-l cei fără de lege...
Cei paşă lui de ură lor?
El a venit s-aducă pacea
Şi înfrăţirea tuturor.

Din toată lumea asupriţii
În jurul lui s-au grămădit
Şi-n vijeliile de pătimi
La glasul lui au amuţit:

"Fiţi blânzi cu cei ce vă insultă,
Iertaţi pe cei ce vă lovesc,
Iubiţi pe cei ce-n contră voastră
Cu vrăjmăşie se pornesc"...

Cât bine, câtă fericire,
Şi câtă dragoste-ai adus!
Şi oamenii drept răsplătire
Pe cruce-ntre tâlhări te-au pus.

Au râs şi te-au scuipat în faţă
Din spini cunună ţi-au făcut,
Şi în deşartă lor trufie
Stăpâni deasupra-ţi s-au crezut...

Aduceţi piatră cea mai mare
Mormântul să-i acoperiţi
Chemaţi sutaşii cei mai ageri,
Şi străji de noapte rânduiţi...

S-au veselit necredincioşii
C-au pus luminii stăvilar,
Dar ea s-a întărit în focul
Durerilor de la Calvar,

Şi valurile-i neoprite

Peste pământ se împânzesc,

Ducând dreptate şi iubire

Şi pace-n neamul omenesc.

Voi toţi, ce-aţi plâns în întuneric

Şi nimeni nu v-a mângâiat,

Din lunga voastră-nghenunchere

Sculaţi... Cristos a înviat!

Alexandru Vlahuţă