 |
| Eu însă vă spun... – cu Marcello Cerrato. |
Iubirea
împlinește legea
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (16 februarie 2020)
Omilie
În duminica de astăzi, lecturile
biblice amintesc că toată creația, ființele umane, sunt făcute după „chipul lui
Dumnezeu”, capabile să aleagă și să invoce înțelepciunea și încercând să intre
în relație cu Domnul. Ben Sirah face o declarație asupra libertății omului de a
alege și responsabilitatea sa personală. Apostolul Paul scrie că în Isus s-a
revelat noua înțelepciune, noua lege, un nou mod de a trăi așa cum ne-a învățat
Cristos și ne-a relatat sfântul Matei. Alegerea binelui este alegerea fericirii.
Iubirea împlinește legea.
La sfârșitul secolului al III-lea
și începutul secolului al II-lea înainte de Cristos, Ben Sirah conduce o scoală
de înțelepciune la Ierusalim și îi invită pe cei „fără educație” să-i învețe în
ce constă să se inspire din istoria biblică, să prețuiască din nou
înțelepciunea și legea lui Moise. Încântat de frumusețea legii lui Dumnezeu,
transmitea înclinația foarte vie discipolilor săi. Printre ucenici erau atrași
de propunerile seducătoare ale lumii grecești și erau fascinați de ademenirile
vieții păgâne. În lectura întâia, Ben Sirah (Sir 15,15-20) ne-a arătat
drumul vieții și ne-a „învățat” Torah
[în ebraică] – Legea lui Dumnezeu pe care el a dat-o poporului său – în care se află viața. Înțelepciunea
se dă celor care se tem de Domnul și-i păzesc poruncile ca un „dar”. Dumnezeu este
de partea binelui. În aceste condiții, înțelepciunea vine în întâmpinarea
prietenilor săi cu delicatețea unei mame care oferă celor dispuşi să primească
învăţătura sa. Definește legea „vieții” care se opune „morții” a cărui primire
depinde de noi: „dacă vrei, îi vei ţine poruncile; a fi fidel ţine de
bunăvoinţă” (v. 15). Ben Sirah nu ignoră drama păcatului. El refuză concepțiile
dualiste, atât răspândită în aceea epocă elenistă. Probabil, în timpul înțeleptului,
circula obiecția cu privire la libertatea alegerilor omului. Autorul dă
următorul răspuns problemei: Dumnezeu creează omul cu libertate. Libertatea sa
îl pune în fața a două căi, atât de dragi literaturii sapiențiale: „în faţa
oamenilor sunt viaţa şi moartea; ceea ce-i va place fiecăruia, aceea i se va
da” (v. 17). Omul păstrează libertatea și îl face responsabil de actele sale
bune sau rele. E liber să aleagă. Da, o alegere grea! Ce vei alege? Viața sau
moartea! „El a pus alături de tine focul şi apa, spre care, dacă vei voi, îţi
vei întinde mâna” (v. 16). Libertatea este aceea care induce omul să fac binele sau răul. Omul de
astăzi se crede determinat de multe lucruri: astre, ambient, ereditate și multe
alte lucruri; el se îndoiește de propria libertatea de a face posibilă alegerea
propriei lui vieți… În realitate, libertatea omului este darul înțelepciunii
infinite a lui Dumnezeu: „Mare este înţelepciunea Domnului!” (v. 18). Cuvintele
înțelepciunii sunt o chemare la alegerea binelui.
Comunitatea din Corint este divizată. Unii se lasă influențați de
religiile misterice, mai ales de cultul Sophíei [înțelepciunea]. Paul se
află în aceeași situație cu aceea a lui Ben Sirah [lectura întâia]. Într-un
stil viu, tăios, fără artificii de retorică, el definește „înțelepciunea” în Scrisoarea
către Corintieni (1Cor 2,6-10) chemată „înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu, care a fost
tăinuită şi pe care Dumnezeu o hotărâse înaintea veacurilor spre gloria
noastră, pe care niciunul dintre
conducătorii lumii acesteia n-a cunoscut-o, căci dacă ar fi cunoscut-o, nu l-ar
fi răstignit pe Domnul gloriei” (v. 7-8). Apostolul spune creștinilor despre adevărata cunoaștere care provine de la
Duhul Sfânt. Dumnezeu a pregătit pentru cei care îl iubesc ceva extraordinar: „Lucruri
pe care ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu
s-au suit, pe acestea le-a pregătit Dumnezeu celor care îl iubesc pe el” (v.
9). Intră un nou mod de a vedea lucrurile: acelea a profunzimilor lui Dumnezeu.
Paul ține să ne amintească că toată predica sa este bazată pe Cristos cel răstignit,
învins de dușmanii dar triumfător prin puterea lui Dumnezeu care l-a înviat.
Este drumul vieții trecând prin cruce și moarte. Este faptul extraordinar al
vieții creștine!
În Evanghelia după sfântul Matei
(Mt 5,17-37) este „împlinirea” revelației
sau Scripturii în Isus Cristos. Verbul în greacă este pleroo, adică
expresia plinătății, a actualizării până sus. Domnul, în loc să desființeze
legea veche, o conduce spre plinătatea ei: „să nu socotiţi că am venit să
desfiinţez Legea sau Profeţii! Nu am venit să desfiinţez, ci să împlinesc” (v.
17). Îi smulge din caracterul legalist și o actualizează în dăruire. Cristos ne
face să înțelegem dându-ne un criteriu: „dacă dreptatea voastră nu o va întrece
cu mult pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia
cerurilor” (v. 20). Nemaiauzit, nemaiîntâlnit, deranjant! Să treci sau să nu
treci pragul Împărăției, adică să intri în acea „fericire” proclamată la
începutul „Predicii de pe Munte”! Pe buze lui Isus este un apel la convertire, la
o viaţă reală, la fericirea omului. Cristos ne cheamă să observăm legea Domnului
nu din pură ascultare, nici dintr-un formalism ritual, ci cu iubire și inimă
nouă. Viaţa nu este mortificată de „10 porunci”. Vechea lege a fost călăuză
spre plinătate. Ea are posibilitatea de a fi realizată pe deplin.
Astăzi Cristos ne invită să
mergem mai departe: „Aţi auzit că s-a spus celor din vechime… Eu însă vă
spun...”. Acel faimos – „eu însă vă spun” – s-ar traduce nu într-un adversativ,
ci într-o intensitate mult mai mare. Se dă continuitate și se demonstrează până
unde trebuie să ajungă cuvântul lui Dumnezeu. Atunci Isus dă o explicație „în
plus”. Dă șase explicații. Domnul manifestă adevărata esență a legii care stă
tocmai în iubire. Azi am auzit patru, duminica viitoare încă două.
„Să nu ucizi!” Nu te enerva, nu
ofensa, dar caută mereu să ierți și să te pui bine cu adversarii. Când ai
refăcut pe deplin armonia cu aproapele, să fii fericit!
„Să nu comiţi adulter!” E prea
puțin. Nici măcar o privire de necinstit. Reducând căsătoria la dăruire, Isus
pune accent pe conștiință.
Legea ebraică permitea repudierea,
adică „act de despărțire”. Nimic din toate acestea. Nu te despărți. Iubirea
este fidelă, sinceră, „pentru totdeauna”. Dificil? Nu. Dar, imposibil să faci
singur. Isus dă căsătoriei toată splendoarea de dăruire totală și bucuroasă ca
semn al iubirii lui Dumnezeu.
„Să nu juri!” Să spui adevărul! Ipocrizia, răutatea,
falsificările sunt elemente față de care Isus s-a arătat întotdeauna alergic. Este
o invitaţie la sinceritate, transparenţă, iubire de adevăr. Trebuie să fim
oameni de cuvânt.
Tot discursul nu este altceva decât explicația iubirii: iubirea
cerută de Dumnezeu omului este reflectarea iubirii „Tatălui ceresc” pe care Isus,
Fiul său, a revelat-o dându-și viața pentru oameni și continuă să fie oglindă
în viața discipolilor până la iertarea dușmanilor. Cine caută să urmeze iubirea,
onestitatea, adevărul, va fi pe deplin fericit. Cristos ne spune că obţinem fericirea pe care toți o
căutăm.
Binecuvântat este cel care iubește legea Domnului și o
împlinește!
bibliografia [anul
A]: Armellini F. (http://www.qumran2.net); Biblia,
Sapientia, Iași 2013; Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1998; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981;
Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle
letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J. (http://dimancheprochain.org);
Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Doglio C. (https://www.qumran2.net);
Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Garcìa
J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Manicardi L. (https://www.monasterodibose.it); Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali
e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano
C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Predici și omilii (https://www.elledici.org);
Ravasi G., Celebrarea și trăirea
Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu