„Steaua”
mântuirii noastre
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 17:00 (6 ianuarie 2020)
Lecturi: Isaia 60,1-6; Efeseni
3,2-3a.5-6; Evanghelia Matei
2,1-12; lecturiOmilie
Astăzi Biserica ne invită să
celebrăm Epifania Domnului. Este un cuvânt grec care înseamnă „manifestare” sau
„arătare”. Sărbătoarea Epifaniei manifestă
că Isus vine pentru toți oamenii de pe pământ, nu numai pentru păstorii din
Betleem. Este manifestarea lui Dumnezeu înaintea popoarelor. Magii vin din Răsărit
tocmai pentru a arăta universalitatea mântuirii dăruite de Cristos. Epifania ne
invită să ne deschidem spre orizonturi noi... Descoperim că el, Domnul, este
adevărata stea care ne conduce spre mântuire.
Profetul Isaia (Is 60,1-6) ne anunța că toate popoarele
se vor îndrepta spre Dumnezeu. Acest lucru se întâmplă cu magii. O chemare
pentru toți oamenii. Mesajul său se adresează unor deportaţii întorși din exil.
Prezintă visul dintotdeauna al lui Israel: „Ridică-te, Ierusalime!” Pentru a
merge trebuie să te ridici, să te scoli din somn, să renunți la miile de
comodități, să intri în deșertul nesigur unde sunt vipere otrăvitoare și
scorpioni spre a ajunge la Ierusalim. Profetul meditează asupra răsăritului
soarelui peste cetate: totul este lumină, claritate. În timp ce văile care
înconjoară cetatea erau cufundate în întunericul nopții, zidurile Ierusalimului
reflectă splendoarea soarelui care răsare și totul apare luminos. Isaia
descoperă că Ierusalimului devine lumină a lumii: „ridică-te, luminează-te,
Ierusalime, căci lumina ta vine şi gloria Domnului răsare deasupra ta!” (v. 1).
Dar nu mai este soarele, ci Dumnezeu însuși strălucește în chip minunat. „Peste
tine va răsări Domnul şi gloria lui se va vedea deasupra ta” (v. 2). Gloria
Domnului a răsărit asupra Ierusalimului. Dar adevărata sa bogăție stă în altă
parte, nu la răscrucea drumurilor comerciale din trecut. Dumnezeu este cel care
cârmuiește întreagă lumea şi a făcut din Ierusalim speranţa tuturor popoarelor.
Este prezenţă luminoasă a Domnului. Privind înainte, în ciuda ceții, urmând
intuițiile unei inimi îndrăgostite de adevăr și frumusețe, poporul lui Dumnezeu
vede farul care călăuzeşte şi atrage neamurile. „Vei fi învăluită de o mulţime
de cămile, de cămile tinere din Madian şi din Efa; toţi din Saba vor veni şi
vor aduce aur şi tămâie şi vor aduce laude Domnului” (v. 6). În ținuturile Ierusalimului
va avea loc marea manifestare – epifania: naşterea lui Isus Cristos. Evangheliştii vor vedea manifestarea lui
Dumnezeu şi împlinirea profeţiei.
Sfântul Paul în scrisoarea către
Efeseni (Ef 3,2-3a.5-6) se
întoarce pentru contemplarea misterului introducerii păgânilor în Biserică. A
înțeles multe lucruri importante pentru întreaga omenire și le anunță cu tărie:
„prin revelaţie, mi-a fost făcut cunoscut misterul […] că păgânii sunt
împreună-moştenitori, formează un singur trup şi sunt împreună părtaşi ai
promisiunii, în Cristos Isus, prin evanghelie” (v 3; 6). Când un secret devine
cunoscut este o descoperire, o revelație: păgânii sunt un trup cu noi, sunt
părtași ai promisiunii lui Cristos prin evanghelie. Evreii chemau păgâni pe
aceea care nu aveau aceeași religie cu a lor. Practic, suntem chemați să împărtășim
moștenirea lui Isus, a făgăduinței sale. Moștenire, trup, promisiune sunt trei
temeni fundamentali ai teologiei harului care ne pune în comuniune cu Dumnezeu.
Voința Domnului s-a manifestat prin Isus, după ce a înviat din morți, cu un
trup care nu mai are limite, să întâlnească pe toți oamenii și să-i unească în
aceeași iubire.
Evanghelia după Matei (Mt 2,1-12) ne vorbeşte despre niște
străini veniți din Orient care-l caută pe copilul Isus. Nu-l cunosc, dar au
daruri pentru el. Nașterea lui este un mare eveniment pentru ei. În Orient
steaua era semnul regelui. Când un personaj important se năștea orientalii
ziceau că se năștea o stea pe cer. Magii privesc cerul. Vede apariția unei
stele. Au mers după stea. Sfântul Matei specifică drumul făcut de magi pentru
a-l găsi și întâlni pe „regele iudeilor” și explică dorința profundă din inima
acestora: „Unde este regele nou-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua lui la
răsărit şi am venit să-l adorăm” (v. 2). Magii sunt oameni înțelepți care
studiază astrele. Privesc stelele și interpretează sensul istoriei. Practic,
sunt adevărați cercetători ai sensului vieții. Deși trăiesc departe, în Orient,
locul de unde răsare soarele și de unde, se zice, că apare înțelepciunea, magii
ajung să descopere steaua lui Iacob și timpul nașterii Mesiei. Entuziasmați și
fascinați ei pornesc la drum spre Ierusalim, deoarece toate profețiile vorbesc despre
stea lui David și la poporul lui Israel.
Dar, iată că acum magii au
pierdut din vedere steaua care îi conducea. Acum, în Ierusalim, sunt conduși de
către cei care trebuiau să ştie Scripturile, de arhiereii și cărturarii, care
înțeleg că profeția lui Miheia s-a împlinit la „Betleem, pământ al lui Iuda”,
căci acolo s-a născut Mesia.
Și „iată că steaua pe care o
văzuseră la răsărit mergea înaintea lor până când, venind, s-a oprit deasupra
locului unde este copilul” (v. 9). Magii vin la iesle. Găsesc pruncul și pe
mama lui. Se prosternează şi îi oferă daruri. Au ales ce era mai bun: aur – pentru
că este regele; tămâie – pentru că el este Dumnezeu; smirnă, folosită la
îmbălsămarea morților – pentru că el este om, destinat să moară.
Astăzi Cristos se manifestă şi
este recunoscut ca Dumnezeu. Prin acești străini, lumea întreagă este chemată
la credință în Isus. Este Dumnezeu care „se naște” în istoria umană. Magii
proclamă solemn că evanghelia trebuie vestită tuturor popoarelor…
Recent am găsit o altă istorisire. Se spune că cei
trei înţelepţi – Gaspar, Balthasar şi Melchior – erau de vârste diferite. Gaspar
era tânăr, Balthasar adult iar Melchior era bătrân. Ei au găsit grota în care
se afla Cel Sfânt şi au intrat pe rând să îl salute. Melchior, fiind cel mai în
vârstă, a intrat primul. A găsit înăuntru un bătrân ca el. Au depănat împreună
amintiri. A urmat Balthasar. În grotă a găsit un bărbat adult, vorbind amândoi
cu pasiune despre cum să fii o persoană importantă într-un grup şi despre responsabilități.
Tânărul Gaspar a intrat ultimul. A găsit un tânăr profet, aşteptându-l. Au
vorbit despre schimbări şi visuri îndrăzneţe. După aceea cei trei înţelepţi au
început să povestească între ei despre întâlnirea cu Mesia, fiind uimiţi
fiecare de povestea celuilalt. Au luat atunci aurul, smirna şi tămâia şi au
intrat toţi trei în grotă. Au găsit acolo un copilaş, pe pruncul Isus, născut
doar de douăsprezece zile.
În sărbătoarea Epifaniei, amintim
manifestarea lui Cristos ca om sub chipul unui prunc. Simţim alături de noi pe
magi – înţelepţi însoţitori de drum. Exemplul lor ne ajută să ne ridicăm
privirea spre steaua mântuirii noastre care este Cristos Isus.
bibliografia [anul
A]: Armellini F. (http://www.qumran2.net); Biblia,
Sapientia, Iași 2013; Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1998; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981;
Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle
letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989]; Compazieu J.
(http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com);
Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Garcìa
J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Manicardi L. (https://www.monasterodibose.it); Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali
e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano
C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Predici și omilii (https://www.elledici.org);
Ravasi G., Celebrarea și trăirea
Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu