Sfânta Familie [duminică, 31.12.2017]

Prezentarea lui Isus în Templu.

Evanghelia Luca 2,22-40: Când s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, părinţii lui Isus l-au dus la Ierusalim ca să-l ofere Domnului, după cum este scris în Legea Domnului: „Orice prim născut de parte bărbătească va fi numit sfânt pentru Domnul” şi să aducă jertfă, după cum este spus în Legea Domnului: „o pereche de turturele sau doi pui de porumbel”. Şi iată că era la Ierusalim un om cu numele Simeon, şi acesta era un om drept şi evlavios care aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui. Îi fusese revelat de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul Domnului. A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când părinţii l-au adus pe copilul Isus ca să îndeplinească obiceiurile Legii cu privire la el, l-a luat în braţele sale şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu, spunând: „Acum, slobozeşte-l, pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău în pace, căci au văzut ochii mei mântuirea ta ³¹ pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină spre luminarea neamurilor şi slava poporului tău, Israel!” Tatăl şi mama lui Isus se mirau de cele spuse despre el.  Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: „Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn de contradicţie – ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi –, iar o sabie va străpunge sufletul tău!” Era acolo şi Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer. Aceasta era mult înaintată în vârstă. După ce trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria ei, era acum văduvă şi ajunsese la optzeci şi patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni. Fiind prezentă şi ea, îl mărturisea pe Dumnezeu şi vorbea despre copil tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului. Când au împlinit totul după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra lui.

Omilie

În această duminică după Crăciun noi sărbătorim Sfânta Familie a lui Isus, Mariei şi lui Iosif. Această familie se prezintă ca un model pentru toate familiile. În fiecare an, auzim lecturile care pun accent pe virtuţile familiei. Textele biblice din această duminică evidențiază valoarea credinţei. Ne amintesc că credinţa este o valoare esenţială a vieţii de familie. Țese legături foarte puternice între oameni pe care atâtea lucruri ne separă.

Prima lectură şi Scrisoarea către Evrei ne vorbesc despre credinţa lui Abraham. Iată, un om care merge spre ţara unde Dumnezeu l-a destinat pașii. El a plecat fără să știe unde se ducea. A crezut în Cuvântul lui Dumnezeu care îi promitea o descendență ieșită din sângele său. Înţelegem că credinţa nu este doar o aderare la unele idei, la unele convingeri; în primul rând este a merge pe un drum și să te angajezi pe calea pe care Dumnezeu ne-o arată.

Trebuie să o spunem imediat: credinţa este modelată pe exigențe solide. Ne ajută să facem față la problemele vieţii. Scrisoare către Evrei a fost scrisă pentru creștinii persecutați. Autorul acestei scrisori a voit să înalțe sufletul și să-i încurajeze să stea neclintit. Le arată pe Abraham ca model de credinţă în Dumnezeu. „Prin credinţă”, proiectul lui Dumnezeu s-a realizat. Scrisoare către Evrei ne invită să o recitim după evenimentele din trecut. Acțiunea îndrăzneață a lui Abraham este îndeplinită în Isus; el este cel mai bun martor al credinţei. Este iniţiatorul şi realizatorul acestei credințe. 

Este adevărat că toată Evanghelia ni-l prezintă pe Isus venind în lume să ne lumineze vieţile. Acesta schimbă cu totul modul nostru de a privi și a asculta pe alții. Trăim într-o lume care îi acuză şi îi condamnă pe toți. Privirea credinţei ne invită să ne uităm la cele mai bune. Ne ajută să creștem și să ne angajăm responsabilitatea. Cu el, familiile devin locuri de educaţie şi de iubire adevărată; găsesc bucurie să se roage şi să-l laude pe Dumnezeu. În această zi, să nu uităm de toţi cei care sunt încercați de doliu, de boala unui apropiat, de neînțelegeri. Să-i cerem Domnului ca să ne întâlnim cu martorii iubirii care este în Dumnezeu.

Evanghelia ne dă mărturia Mariei şi lui Iosif. Patruzeci de zile după naşterea lui Isus, ei merg la Templul din Ierusalim. Ascultă de Legea lui Moise care prescrie să oferi Domnului pe fiul primul născut. Ne putem imagina această familie umilă ce nu se distinge cu nimic față de alții. Şi totuşi, ea nu trece neobservată: Simeon şi Ana se apropie de copil. Însuflețiți de Duhul Sfânt, ei laudă pe Dumnezeu. Recunosc „Lumina neamurilor și mântuirea lui Israel”. Recunosc încă o dată ceea ce a fost ascuns „înţelepţilor şi savanţi” dar a fost „descoperit celor mici”.

Iată, există această întâlnire extraordinară între doi tineri soţi şi două persoane în vârstă. Sunt pline de bucurie şi de mulţumire. Isus i-a făcut să se întâlnească. Şi totuși este adevărat în lumea noastră de astăzi: Isus este cel care apropie de generaţii: este izvorul acestei iubire care uneşte familiile. Citind această evanghelie, papa Francisc ne invită să ne gândim la bunici. Rolul lor este absolut prețios pentru transmiterea credinţei generaţiilor mai tinere.

Mesajul pe care ni-l transmite Sfânta Familie este un mesaj de credinţă. În viaţa de familie a Mariei și lui Iosif, Dumnezeu este în centrul; este în persoana lui Isus. Familia de la Nazaret este sfântă pentru că ea este centrată pe persoana lui Isus. Iată, idealul pe care ni-l propune astăzi la toate familiile noastre, părinţii şi copii.

Textele biblice din această duminică ne adresează o invitaţie să aprofundăm credinţa noastră pentru a o face mai puternică şi mai vie. Isus este prezentat ca Lumină a neamurilor. A trăi Crăciun este a primi această lumină în viaţa noastră, în familiile noastre. Cu el, vom putea să creștem în credinţă. Va merge spre mărturia unui Crăciun fericit, liniștitor și încrezător. Credinţa este o prietenie cu Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi unicul salvator al lumii.

Să încredinţăm Mariei, Regina şi Mama familiei, toate familiile din lume. Să trăiască în credinţă, armonie, ajutorul reciproc. Maria să ne ajute să primim Cuvântul de la Fiului său şi de a face „tot ce va spune el”. Ea să fie lângă noi pentru a ne păstra fideli pentru iubirea sa.

(pr. Jean Compazieu [2017]; tradus din limba franceză de pr. Isidor Chinez; sursă: 

http://dimancheprochain.org/7281-fete-de-la-sainte-famille-2/).