 |
| Transfiguration by Lodovico Carracci. |
Evanghelia Matei 17,1b-9: În acel timp, Isus
i-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui, i-a dus deoparte pe un
munte înalt şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor: faţa lui a
strălucit ca soarele şi hainele lui au devenit albe ca lumina. Şi
iată că le-au apărut Moise şi Ilie, care vorbeau cu Isus! Petru,
luând cuvântul, i-a spus lui Isus: „Doamne, e bine că suntem aici! Dacă vrei,
voi face aici trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”. Pe când mai vorbea încă, iată că i-a învăluit un nor luminos şi
iată că un glas din nor spunea: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este
mulţumirea mea; ascultaţi de el!” Auzind, discipolii au căzut cu
faţa la pământ şi s-au înspăimântat foarte mult. Dar, venind Isus
şi atingându-i, le-a zis: „Ridicaţi-vă şi nu vă temeţi!” Ridicându-şi ochii, n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur. Pe când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit: „Să nu spuneţi nimănui ceea ce
aţi văzut, până când Fiul Omului nu va fi înviat din morţi!”
Omilie
În această sărbătoarea a Schimbării
la faţă a Domnului, liturgia ne propune textele biblice care ne vorbesc de gloria
lui Dumnezeu. Primul este luat din Cartea
lui Daniel din Vechiul Testament. Este un text puțin cam derutant pentru
cei care-l descoperă; dar trebuie să vedem vestea cea bună pe care ne-o lasă el:
anunţă judecata imperiilor mondiale, eliberarea poporului lui Dumnezeu şi
venirea împărăţiei sale. Această relatare ne pregăteşte pentru evenimentul
Transfigurării – Schimbării la față.
În a doua lectură, avem mărturia apostolului
Petru. El ține să precizeze că cuvântul său nu are nimic de a face cu povestirile
imaginare. El revindecă cu o forță autenticitatea mărturia sale: „Noi am contemplat…
Noi am auzit...”. Noi creştinii de astăzi credem în Isus transfigurat şi înviat
pentru că avem încredere în mărturia celor care au văzut gloria sa.
Cu Evanghelia intrăm în evenimentul
Schimbarea la faţă. Isus a luat cu el pe Petru, Iacob şi Ioan; şi i-a dus pe un
munte înalt. Trebuie să ştiţi că în Biblie, munte reprezintă locul de
apropierea de Dumnezeu şi de întâlnire intimă cu el. Este de fapt locul de
rugăciune în prezența lui Dumnezeu. Acolo apostolii descoperă pe Isus
transfigurat și luminos. Fața sa devine așa de radiantă şi hainele așa de luminoase
că Petru e uimit. El voia să rămână aici pentru a fixa acest eveniment.
Dar, iată că răsună vocea Tatălui:
„Acesta este Fiul meu preaiubit. Ascultați-l!” Acest cuvânt este important. Noi
trebuie să ascultăm de Isus. Nu este cuvântul papei nici a episcopilor nici a
preoţilor; este cuvântul lui Dumnezeu însuşi spus nouă tuturor. Este important,
chiar şi în timpul vacanţelor. Domnul este în centrul vieţilor noastre, a răgazurilor
şi a grijilor noastre. Dar prea adesea suntem în altă parte. Organizăm viaţa
noastră în afară de el.
Suntem discipolii lui Cristos,
suntem chemaţi să fim persoane care ascultă de glasul lui şi care ia în serios
cuvintele sale. Pentru a asculta de Isus, trebuie să fim aproape de el, este
nevoie să-l urmăm, este necesar să-i primim învăţătura sa. Ceea ce făceau
mulţimile din Evanghelie care-l urmau pe drumurile Palestinei. Mesajul pe care
îl transmitea era învăţătura Tatălui. Această învăţătură, noi putem s-o găsim
în fiecare zi în Evanghelie; când noi o citim, este chiar Isus care ne
vorbeşte, Cuvântul său pe care noi îl ascultăm.
În acest episod al Schimbări la
față, găsim două momente semnificative: urcarea şi coborârea. Domnul ne cheamă departe,
pentru a urca pe munte. Să ne înțelegem: nu este a face alpinism, dar a găsi un
loc de liniște și de reculegere pentru a percepe mai bine vocea Domnului. Ceea ce facem în rugăciune. În timpul verii,
mulţi aleg să-şi petreacă câteva zile într-o mănăstire. Au nevoie de acest timp
de reînnoire pentru viaţa lor creştină.
Dar nu putem sta aici. Întâlnirea
cu Dumnezeu în rugăciune ne determină „să coborâm” de pe munte. Suntem invitaţi să ne întoarcem jos, în
câmpie şi să ne alăturăm lumii din care trăim. Găsim pe cei împovăraţi de
greutatea poverii, a bolii, a nedreptăţii, a ignoranţei, a sărăciei materiale
şi spirituale.
Suntem trimiși pentru a fi
martori şi mesagerii speranţei care ne însuflețește. Acest cuvânt pe care l-am
primit trebuie să crească în noi. Nu se realizează în noi dacă nu-l proclamăm.
Dacă l-am acceptat, nu pentru a fi păstrat dar pentru a-l da la alții; aceasta
este viaţa creştină: să-l primim pe Isus şi să-l dăm la alții.
În câteva zile, sărbătorim Adormirea
Maicii Domnului. Ea este aici pentru a ne invita să ascultăm de Isus şi în fiecare
zi să facem ceea ce ne va spune el. Într-adevăr putem să avem încredere în ea.
Cu ea vom învăța „să urcăm” prin rugăciune. După ce am fost impregnați de
Iubire care este în Dumnezeu, ne putem „cobor” pentru a comunica acestei lumii
care într-adevăr are nevoie de dragoste. Cu Cristos şi cu Maria vom aduce
mărturie, vom da roade.
Să facem din propriile noastre
cuvinte acest cântec: „Merge-ți în piețele lumii și în piețele din fața
bisericii… Merge-ți în piețele lumii, aici căutați-mi prietenii!” Amin.
(pr. Jean
Compazieu [2017]; tradus din limba franceză de pr. Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/6983-fete-de-la-transfiguration-du-seigneur/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu