 |
| „Fiţi şi voi pregătiţi!” (Lc 12,40). |
Credința
– starea de vigilență
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (11 august 2019)
Lecturi: Înţelepciunii
18,6-9; Evrei
11,1-2.8-19; Evanghelia Luca
12,32-48; lecturiOmilie
Lecturi biblice ne invită să
medităm despre credința în aşteptare venirii Domnului. Dumnezeu „trece” noaptea
– este noaptea de Paști. Fericit este cel care îl recunoaște și îl primește [în lectura
întâia]. Credința ne susține în realitatea sperată [în lectura a doua]. Evanghelia
anunță reîntoarcerea Domnului înviat. Este marea speranță pentru discipoli; e izvor
de bucurie și de încredere că Cristos este cu noi, plin de iubire și milostivire.
Autorul Înțelepciunii subliniază caracteristica poporului israelit care își
amintește sau celebrează marile evenimente pe care Dumnezeu le-a împlinit
pentru a-l elibera din sclavia egipteană. Pentru a înţelege prima lectură – luată
din cartea Înțelepciunii (Înț 18,3.6-9) – trebuie reînnoită
credința în noaptea pascală: o noapte de tragedie și de libertate. Dumnezeu a
făcut poporul „să treacă” spre ţara libertății. O lumină imensă conduce
Israelul spre libertate: coloana luminoasă care îi conducea pe israeliți în
pelerinajul necunoscut și măreț spre Țara Promisă. Este tocmai Paştele [pesah]: trecerea de la moarte la viaţă.
Evreii sunt liberi, părăsesc ţara în care au fost sclavi. „Mântuirea celor
drepţi era aşteptată de poporul tău ca şi pieirea duşmanilor. Aşa cum i-ai
pedepsit pe potrivnici, tot aşa, chemându-ne la tine, ne-ai glorificat” (v.
7-8). Situaţia este dramatică pentru egipteni şi pentru faraon: violenţa s-a
reîntors împotriva lor; puterea asupritoare i-a târât spre moarte. Dumnezeu descoperă
poporului său întreaga putere teribilă. Pentru evrei se deschide un viitor de
bucurie: semnul împlinirii promisiunilor lui Dumnezeu. Domnul e eliberator. De
acum înainte poporul va fi întors spre lumină.
Textul cărţii Înţelepciunii a fost scris în secolul întâi înainte de Cristos când credincioşi din diaspora Alexandriei Egiptului, cu o deschidere spre
lumea greacă, sunt tentați la îndoială cu privire la eliberarea Domnului. „Acea
noapte a eliberării a fost făcută cunoscută de mai înainte părinţilor noştri”
(v. 3). Celebrând pentru a trăi. Cuvântul „celebrez” nu înseamnă numai a
comemora, ci a-l lăsa pe Dumnezeu să se angajeze din nou la marea aventură de
eliberare. „A face memoria” implică la a ne transforma profund. Suntem
departe de o simplă amintire istorică… Autorul invită să ne comportăm că
„copiii sfinţi ai celor drepți” convinși de promisiunile lui Dumnezeu că minunile
pe care le-a făcut Domnul, va învia speranţa.
Epistola către Evrei a fost scrisă pentru a încuraja pe creștinii
în special proveniți dintre evrei care se văd persecutați de cei care erau frații
lor. Lectura a doua (Evr 11,1-2.8-19)
prezintă elogiul credinţei patriarhilor, indicând creștinilor drumul pe care
să-l parcurgă continuând să credem chiar în persecuții. Text este o omilie
solemnă provenind din ambientul teologic apropiat de cel paulin. „Credinţa este
garanţia realităţilor sperate, dovada realităţilor care nu se văd” (v. 1). Credința
este o adeziune la un mesaj sau un anunț care se bazează pe acceptarea unei realități
care nu se vede imediat, de exemplu existența lui Dumnezeu. Dacă obiectul
credinței s-ar vedea nu ar mai fi credință. În duminica aceasta e Abraham și
soția sa, Sara, căci sunt modele pentru credință. În această lumină apare
figura luminoasă a lui Abraham: „prin credință, […] a ascultat atunci când a
fost chemat să plece spre un loc pe care avea să-l primească drept moştenire şi
a plecat fără să ştie unde merge” (v. 8), „căci el aştepta cetatea care are
temelii, al cărei arhitect şi constructor este Dumnezeu (v. 10). În ebraică
cuvântul „a crede” se zice „aman”, de unde și numele de „amen” [amin].
Implică soliditate, fermitate,… ca piatra. Vestea bună este reînvierea
credinţei credincioşilor confruntați cu îndoială, indiferenţa şi persecuţia.
Deci, trebuie să stăm senini și liniștiți. Credința ne susține…
Câteva duminici în urmă ne
întrebam împreună cu Evanghelia după Luca:
„ce trebuie să facem pentru a moșteni viața veșnică?” Să ne rugăm „Tatăl
nostru” ca să posedăm viața fericită. Isus „pretinde” să ne învețe arta de a
trăi și a face binele. Astăzi se adresează discipolilor care l-au recunoscut pe
Cristos – deci au crezut – și l-au ascultat cum să mențină viața în așteptarea
reîntoarcerii sale. Existența creștină este așteptare a celui care se întoarce:
mirele! Discipolii nu au patrie. Casa lor este altundeva… în „împărăție”!
Isus spune câteva parabole (Lc 12,32-48) introducând o încurajare
între comunitățile creștine: „Nu te teme, turmă mică, pentru că i-a plăcut
Tatălui vostru să vă dea împărăţia! (v. 32). Turmă mică aleasă de Dumnezeu şi
destinată împărăţiei, dar „mică”. Istoria mântuirii este legea „restului lui
Israel”, adică a micului grup de credincioşi adevăraţi care, abandonându-se
legii Domnului, rămân neclintiţi în credinţă. Este invitată să nu se teamă, ci
să vegheze într-un climat de mare încredere. „I-a plăcut Tatălui vostru să vă
dea împărăţia!” (v. 32). Se bazează pe iubirea sa şi nu pe ceea ce facem noi…
„Mica turmă” mai este invitată să
împartă propriile bunuri: „vindeţi ceea ce aveţi şi daţi de pomană” (v. 33). Nu
cădeţi în spirala acumulării de averi, dar împărţiţi bunurile cu cei săraci.
Aceasta este bogăţia care nu scade niciodată. În această direcţie trebuie să
orientăm propria inimă: „căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima
voastră” (v. 34).
Isus ilustrează aşteptarea prin
trei parabole scurte. Prima parabolă este aceea a stăpânului care se întoarce
de la nuntă în plină noapte și văzându-i pe slujitorii atenți și treji, se
oferă să le pregătească cina (v. 36-38). A doua parabolă este a hoțului care
vine pe neașteptate în casă pentru a o sparge. Accentul este pus pe
„neașteptate” (v. 39-40). A treia parabolă este aceea a administratorului
înțelept care este gata oricând să-i ofere stăpânului său un raport de ultimă
oră (v. 42-48).
Luca subliniază apelul reînnoit
și repetat de Isus: „Fii pregătiți!” „Fiți gata!” Pentru ce? Domnul înviat va
veni! Te poate chema oricând la el. E timpul să-l aștepți, să-l întâlnești… Aşteptarea
căpătă forma vegherii. Astfel tema vigilenței este îmbogăţită de o nouă
atitudine: fidelitatea, devotamentul sau credința în administrarea bunurilor.
Este simţul responsabilităţii. Atitudinea vegherii faţă de planul de mântuire a
lui Dumnezeu se concretizează în diferite feluri: în familie, în alegerea serviciului
în folosul comunităţii, în educaţia generaţiilor tinere, în slujirea
bolnavilor, a bătrânilor și a oricărei formele de voluntariat…
Textele biblice ne invită să ne
trăim credința într-o stare de veghe, așteptând venirea lui Cristos. Invocația
răsună în primele liturgii creștine. Se repetată: „Vino, Doamne Isuse!” [Maranathà]. Să fim pregătiți!
bibliografia [anul
C]: Armellini F. (http://www.qumran2.net); Biblia,
Sapientia, Iași 2013; Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1997; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli
M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org);
Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro;
www.pastoratie.ro); Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it);
Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia);
Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net);
Masetti N., Guidati dalla Parola,
EMP, Padova 1995; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Tessarolo
A., (ed) Messale e lezionario meditato,
EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Ravasi
G., Celebrarea și trăirea Cuvântului,
Sapientia, Iași 2014; Spreafico A., (https://www.diocesifrosinone.it).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu