 |
| Mergeți voi în via mea... |
Evanghelia Matei 20,1-16a: În acel timp, Isus
le-a spus discipolilor săi această parabolă: „Împărăţia cerurilor este asemenea
stăpânului care a ieşit dis-de-dimineaţă ca să tocmească lucrători în via sa. După ce s-a înţeles cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via lui. Ieşind la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în piaţă şi
le-a spus: «Mergeţi şi voi în vie şi ceea ce este drept vă voi da!” Iar ei au plecat. Din nou a ieşit pe la ceasul al şaselea şi la al nouălea şi a
făcut la fel. Apoi a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea şi a
găsit pe alţii stând şi le-a spus: «De ce staţi aici toată ziua degeaba?» I-au spus: «Pentru că nimeni nu ne-a tocmit». El le-a zis: «Mergeţi şi voi în
vie!» Când s-a lăsat seara stăpânul viei a spus administratorului
său: «Cheamă lucrătorii şi dă-le plata, începând de la cei din urmă şi până la
cei dintâi». Venind cei de la ceasul al unsprezecelea, au primit
câte un dinar. Venind apoi primii, se gândeau că vor primi mai
mult, dar au primit şi ei câte un dinar. Primindu-l, murmurau
împotriva stăpânului casei, zicând: «Aceştia din urmă au lucrat o
oră, iar tu i-ai tratat ca pe noi, care am suportat greutatea zilei şi arşiţa”. Dar el, răspunzând unuia dintre ei, a zis: «Prietene, nu te
nedreptăţesc. Oare nu ne-am înţeles cu un dinar? Ia ceea ce este
al tău şi du-te! Eu vreau să dau acestuia din urmă ca şi ţie. Nu-mi este permis oare să fac ceea ce vreau cu ceea ce este al mele? Sau ochiul
tău este rău pentru că eu sunt bun?» Astfel, ultimii vor fi
primii”.
Omilie
Aceste texte biblice pe care
le-am auzit sunt purtătorii speranţei. Ne spun despre iubirea gratuită a lui
Dumnezeu care este oferită nouă tuturor fără nici un merit din partea noastră.
Chiar şi atunci când totul merge prost, el este acolo. Este ceea ce e anunţat
de Isaia profetul – în prima lectură – ce se adresează unui popor foarte încercat
de un lung exil. Dumnezeu îl invită să se hrănească din Cuvântul său la o
sărbătoare unde totul este gratuit.
Domnul vrea să fie aproape de
toți. Dar el trebuie să fie căutat, invocat şi dorit. Cheamă păcătoșii, care
suntem noi, pentru a ne converti de la gândirea şi purtarea lor cea rea. Suntem
cu toţii invitaţi să revenim la Dumnezeu, care este bogat în iertare și milostivire.
Sfințenia şi transcendenţa sa îl plasează la o imensă distanţă între cer şi
pământ. Păcatul a adâncit această distanță între om şi Dumnezeu de trei ori sfânt.
Dar Dumnezeu nu încetează să facă primul pas spre noi. Iubirea sa este
întotdeauna oferită nouă. Astfel ne apropie de el cu gândurile şi căile sale.
Apostolul Paul și el a beneficiat
de milostivirea Domnului. După ce s-a recunoscut învins de Cel înviat pe drumul
Damascului, viaţa lui nu are nici un alt orizont decât de a răspândi vestea cea
bună. Prin viaţa sa, dă glorie lui Cristos slujindu-l. În momentul în care a
scris epistola sa, Paul este în închisoare. El ştie că va fi condamnat la
moarte. Afirmă că pentru el, ar fi un bine, căci va fi întotdeauna cu Domnul.
Dar dacă eu stau în această lume, ar fi util pentru comunităţile creştine să
lucrez pentru ele. El ne învaţă să renunţăm la modul nostru de gândire pentru a
ne adapta la modul lui Dumnezeu.
În Evanghelie, citim parabola
lucrătorilor de la ora 11. Există întotdeauna cineva care să spună: „Eu nu sunt
în acord; nu este normal ca lucrătorii de la ultima să fie plătiți ca cei din
prima oră”. E adevărat, dar în Evanghelia de astăzi nu este vorba de așa ceva.
Mesajul său real este în altă parte.
Ne-au învățat că trebuie să facem
multe eforturi pentru a-i căuta pe Dumnezeu, a-l întâlni, a-l „merita” şi
astfel să putem să ajungem în Împărăţia sa. Astăzi, Evanghelia ar vrea să ne
ajute să corectăm modul nostru de a vedea lucrurile. Aici este Stăpânul
domeniului, adică Dumnezeu, care a făcut primul pas spre omul. El iese de cinci
ori să angajeze muncitori pentru via sa. Este Dumnezeu primul care începe
căutarea omului. El nu se lasă descurajat niciodată.
Important este a înțelege acest
apelul pe care Domnul ni-l adresează neîncetat pe parcursul acestor zile și
ani: „Mergeți și voi în via mea”. Această vie este un simbol foarte puternic pe
care îl găsim în întreaga Biblie. Pentru Evanghelie, este Împărăţia lui
Dumnezeu. Isus este vița de vie şi noi suntem ramurile. Este absolut că această
viţă de vie să producă roade. Dumnezeu cheamă muncitorii pentru această misiune.
A munci în via Domnului este a mărturisi speranţa ce ne animă. Suntem trimiși
la cei care ne înconjoară, mai ales la cei care sunt răniți de încercări, de violenţă,
boală, catastrofe naturale.
A munci în via Domnului, este a
face ca totul să redobândească bucuria şi speranţa celor care nu o au, să fii
artizanul păcii, al unității şi al reconcilierii, pentru a face să devină în
comunităţile noastre viața mai vie şi mai fraternă. Prin consimțirea noastră, cuvintele
și faptele noastre, al acelora care ne înconjoară, trebuie să poată să
descopere ceva din bunătatea lui Dumnezeu. Sunt mulţi cei care se îndoiesc şi
care caută sensul vieţii lor. Ei au nevoie să se întâlnească pe drumul lor cu
adevărați martori ai credinţei.
Ca răspuns la acest angajament, Cristos
ne promite „ceea ce este corect”. În mintea noastră, este vorba de un salariu
proporţional cu activitatea desfăşurată. Unul care lucrează mai mult trebuie să
câștige mai mult. Dar dreptatea lui Dumnezeu nu are nimic de a face cu această
concepție distributivă. Ea se bazează pe iubire, o iubire fără limite care depășește
orice ne-am putea imagina. Salariul care-l promite, este de a fi cu Isus în Împărăţia
sa. Din acest fapt, este în mod necesar aceeaşi lucru pentru toţi. Nu ar trebui
să credem că este datorită meritelor noastre să avem dreptul la Dumnezeu.
Dumnezeu nu se dă în funcție de meritele noastre ci în funcție de iubirea sa
fără limite.
În celebrarea Euharistiei, să-i
cerem Domnului să ajusteze această iubire pe care el nu încetează să ne-o
poarte. Să învăţăm a privi spre alţii ca la niște fraţi şi surori. Nu suntem
nici primii sau nici ultimii. Suntem toți chemaţi la aceeaşi masă de familie, toţi
copiii ai acelaşi Tată.
(pr. Jean Compazieu [2017]; tradus din limba franceză de pr.
Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/7092-homelie-du-25eme-dimanche-du-temps-ordinaire-5/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu