Fragmentul evanghelic din Matei ne însoţeşte din nou cu Isus care se întoarce în Galileea şi se suie pe munte. În tradiţia biblică muntele reprezintă locul întâlnirii cu Dumnezeu. Isus – notează evanghelistul – se opri ca şi cum s-ar ridica pe sine însuşi şi toată opera sa la familiaritatea cu Tatăl său. E uşor să ne imaginăm pe Isus încă o dată cufundat în rugăciune. În rest, de la întâlnirea cu Tatăl se ridică toată opera sa de iubire, de compasiune, de vindecare şi de mântuire. Acel locul de rugăciune devine ca un sanctuar la ai cărui bolnavi, săraci, şchiopi vin ca să fie vindecaţi. Evanghelistul notează că Isus îi vindeca şi le adresa tuturora cuvintele sale. Pentru trei zile continuă să-l asculte. Ce deosebire este între distracţia noastră pentru Cuvântul lui Dumnezeu! La terminarea acestor trei zile – scrie Matei – Isus simţea o compasiune pentru mulţime. După ce a hrănit inimile lor cu pâinea Cuvântului voia să-i hrănească şi cu pâine materială. Isus are în inimă sa toată persoana, are grijă de toată viaţa noastră întreagă.
Ucenicii sunt insensibili faţă de situaţie. Când Isus cere ajutor, ei nu ştiu altceva decât să propună obişnuita resemnare. În fapt şi noi am fi răspuns ca ei. „De unde să luăm în pustiu atâtea pâini încât să se hrănească atâta mulţime?” Isus, care nu se resemnează, face să i se aducă cele şapte pâini şi câţiva peşti şi le înmulţeşte pentru toţi. Este un miracol care se naşte din iubire.
Să ne lăsăm prinşi de această iubire şi vom participa la acest miracol. (V. Paglia; trad. I. Chinez).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu