Lectio Divina: Solemnitatea Adormirii Maicii Domnului

Cuvântul tău e făclie pentru paşii mei

şi lumină pentru cărările mele

(Psalmul 119,105)

TEXTUL BIBLIC: Luca 1,39-56

Maria o vizitează pe Elisabeta

39 În acele zile, Maria a pornit în grabă către o cetate din ţinutul muntos al Iudeii. 40 Ajunsă acolo, a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. 41 Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresărit pruncul în sânul ei. Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt 42 şi a strigat cu glas tare: - Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul trupului tău. 43 Şi de unde mie fericirea aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu? 44 Căci, iată, cum au ajuns la urechile mele cuvintele salutului tău, a tresărit pruncul în sânul meu. 45 Fericită eşti tu, care ai crezut că se vor împlini cele spuse ţie de Domnul!

Maria îl laudă pe Dumnezeu

46 Atunci Maria a spus: «Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul

47 şi duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, mântuitorul meu,

48 căci a privit la smerenia slujitoarei sale. Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită, 49 căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic, al cărui nume este sfânt. 50 Milostivirea lui dăinuie din neam în neam peste cei ce se tem de dânsul. 51 El arată puterea braţului său; risipeşte pe cei mândri în inima lor. 52 Dă jos de pe tronuri pe cei puternici şi înalţă pe cei smeriţi. 53 Pe cei flămânzi îi copleşeşte cu bunuri,iar pe cei bogaţi îi lasă cu mâinile goale. 54 A sprijinit pe slujitorul său Israel, amintindu-şi de îndurarea sa, 55 după cum a promis părinţilor noştri, lui Abraham şi urmaşilor lui în veci».

56 Şi a rămas Maria trei luni împreună cu Elisabeta; apoi s-a întors acasă.

  

1 - LECTURA

Ce spune textul?

Piste pentru lectură

În această duminică se întrerupe ritmul timpului de peste an. Fiind ziua de 15 august, liturgia Bisericii celebrează Solemnitatea Adormirii Maicii Domnului şi ridicarea ei la cer.

În ziua de 1 noiembrie 1950, Papa Pius al XII-lea, în constituţia apostolică „Munificentissimus Deus”, a declarat cu următoarea formulă: „Pronunţăm, declarăm şi definim că este dogmă din revelaţia divină că Neprihănita Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară Maria, după ce şi-a încheiat cursul vieţii sale, a fost ridicată cu trupul şi sufletul la gloria cerească”.

Maria ca şi creatură, se bucură cu anticipaţie, pentru că a fost mama Mântuitorului, de privilegiul de a fi deja pe deplin în patria cerească, alături de Fiul ei, Domnul nostru Isus Cristos. Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este clar în relaţie şi subordonată Solemnităţii Înălţării la cer pe care o celebrăm în timpul pascal.

Textul evanghelic are două părţi mari:

· Versetele 39-45: episodul vizitei Mariei la Elisabeta.

· Versetele 46-56: cântarea de laudă pe care Maria o înalţă către Dumnezeu cu introducerea şi concluzia sa.

În prima parte observăm cu claritate două atitudini foarte importante ale Mariei: slujirea şi purtarea lui Isus. Slujirea se exprimă în faptul de a merge prin munţi pentru a o ajuta pe verişoara ei care are nevoie de ea. Însă în afară de slujirea concretă în casă cu toate treburile domestice, este o a doua „slujire”: să ducă prezenţa lui Isus. Aceasta din urmă este aşa de importantă încât toţi tresaltă de bucurie. Da, prezenţa Pruncului Isus în sânul Mariei produce, dăruieşte, dă o mare bucurie... Pentru aceasta Elisabeta o felicită pe Maria pentru angajarea ei şi pentru atitudinea ei în faţa lui Dumnezeu.

Maria tresaltă de bucurie şi intonează imnul frumos care ne este oferit în partea a doua. Este aşa de mare forţa lui Dumnezeu în inima ei şi în viaţa ei încât ea deja poate să vadă ca şi realizat ceea ce încă nu a fost dăruit. Este aşa de mare speranţa pe care o are încât pune accentul pe tot ceea ce este bine şi măreţ la Dumnezeu, cu toate că există situaţii dificile pentru a trăi şi a răzbi aici pe pământ. Este o cântare de credinţă, de speranţă, de iubire faţă de un Dumnezeu care nu părăseşte niciodată pe poporul său.

Pentru a ţine cont: Ridicarea Preasfintei Fecioare la cer este una din cele patru dogme mariane pe care le credem în Biserica catolică. Celelalte trei sunt: Neprihănita Zămislire, Fecioria Perpetuă şi Maria Născătoare de Dumnezeu.

Alte texte biblice pentru a confrunta: In 2,1-11; Fap 1,12-14; Lc 1,26-38.

Pentru a continua aprofundarea acestor teme se poate vedea în dicţionar cuvântul „Maria Mama lui Isus”.

Întrebări pentru lectură

· Unde se află Maria?

· Ce face Maria când aude vestea despre verişoara ei Elisabeta?

· Unde merge?

· La ce merge?

· Cu cine se întâlneşte când ajunge?

· Ce se întâmplă după aceea?

· Ce spune Elisabeta?

· Ce face Maria după aceea?

· Ce spune cântarea de laudă pe care Maria o intonează lui Dumnezeu Mântuitorul?

· De ce recită sau cântă acest poem?

· În câte părţi ar putea fi împărţit?

· Care sunt elementele cele mai însemnate?

· Ce „climat” se respiră în cântare?

· Cum se termină relatarea de astăzi?

  

2 - MEDITAŢIA

Ce-mi spune? Ce ne spune?

Întrebări pentru meditaţie

· Sunt eu capabil să merg ca să ajut pe cel care are nevoie de mine? Alţi tineri, rude, bolnavi...

· Caut să-i ajut pe cei care ar putea să aibă nevoie de ceva de la mine? Ce anume pot să aibă nevoie alţii de la mine?

· În ce situaţii şi cum fac eu acest ajutor?

· Mă apropii cu bucurie de fraţii mei?

· Transmit bucuria lui Isus celorlalţi?

· Ce pot să fac în mod concret pentru a contagia cu bucurie?

· Sunt însufleţit să le spun celor care suferă că dincolo de durerea lor trebuie să caute bucuria profundă pe care Isus ne-o aduce?

· Îl laud pe Domnul în viaţa mea?

· Îi aduc mulţumire lui Dumnezeu pentru binefacerile sale?

· Descopăr că Dumnezeu are grijă de mine în mod deosebit?

· Percep că Domnul mă iubeşte şi că este generos?

· Ce-mi place mai mult din cântarea Fecioarei? 

3 - RUGĂCIUNEA

Ce-i spun? Ce-i spunem?

Pentru momentul de rugăciune, ne propunem să ne însuşim aceeaşi rugăciune a Mariei în această rugăciune pe care ea o rosteşte. Vom folosi acum versiunea din „Noul Testament”. Deja am văzut traducerea liturgică, însă este bine să avem şi altă traducere pentru a ne apropia cât mai mult posibil de mesajul Evangheliei:

„Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul şi duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu mântuitorul meu. Căci a privit la smerenia slujitoarei sale: iată de acum toate popoarele mă vor numi fericită. 49 Căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic şi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rămâne din neam în neam peste cei ce se tem de el. 51 A arătat puterea braţului său, i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor. 52 I-a dat jos de pe tron pe cei puternici şi a înălţat pe cei smeriţi; 53 pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri, iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul său, amintindu-şi de îndurarea sa, 55 după cum a promis părinţilor noştri, lui Abraham şi urmaşilor lui în veci”.

  

4 - CONTEMPLAŢIA

Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Pentru contemplaţie ne propunem să repetăm această frază:

TOATĂ VIAŢA MEA SE BUCURĂ ÎN DUMNEZEU MÂNTUITORUL MEU

În momentele dificile prin care trec:

TOATĂ VIAŢA MEA SE BUCURĂ ÎN DUMNEZEU MÂNTUITORUL MEU

În momentele de satisfacţie:

TOATĂ VIAŢA MEA SE BUCURĂ ÎN DUMNEZEMÂNTUITORUL MEU

În faţa încercărilor:

TOATĂ VIAŢA MEA SE BUCURĂ ÎN DUMNEZEU MÂNTUITORUL MEU

Când desfăşor o muncă sau studiez:

TOATĂ VIAŢA MEA SE BUCURĂ ÎN DUMNEZEU MÂNTUITORUL MEU

Când mă întâlnesc cu prietenii mei:

TOATĂ VIAŢA MEA SE BUCURĂ ÎN DUMNEZEU MÂNTUITORUL MEU

  

5 - ACŢIUNEA

La ce mă angajez? La ce ne angajăm?

Propunere personală

· Mărim atitudinea de BUCURIE pentru că încercările care ni se întâmplă în lumea aceasta, cele de care uneori noi ne plângem, sunt foarte mici faţă de bucuria Mântuitorului nostru. Să demonstrăm BUCURIE în toate momentele.

Propunere comunitară

· Propuneţi-vă să revedeţi textul din Evanghelia de astăzi, cu grupul vostru, şi să-l analizaţi în lumina situaţiilor umane de astăză. Faceţi o listă în care să arătaţi celorlalţi membri ai comunităţii cum putem citi şi trăi „Magnificat”-ul în lumina istoriei noastre.