Iubiţi fraţi şi surori! Duminica trecută am văzut că Isus, în viaţa sa publică, a vindecat mulţi bolnavi, descoperind că Dumnezeu vrea pentru om viaţa, viaţa în plinătate. Evanghelia acestei duminici (Mc 1,40-45) ni-l arată pe Isus în contact cu forma de boală considerată în acele timpuri cea mai gravă, într-atât încât face persoana „impură” şi o exclude din relaţiile sociale: este vorba despre lepră. O legislaţie specială (cf. Lev 13-14) rezerva preoţilor sarcina de a declara persoana bolnavă de lepră, adică impură; şi de asemenea, se aştepta de la preot să-i constate vindecarea şi readmiterea bolnavului însănătoşit la viaţa obişnuită.
Pe când Isus mergea predicând în satele din Galileea, un lepros îi iese în întâmpinare şi îi spune: „Dacă vrei, poţi să mă cureţi”. Isus nu evită contactul cu acel om, ba chiar, mânat de dorinţa de a lua parte la condiţia sa, întinde mâna şi îl atinge-depăşind interdicţia legală-şi îi apune: „Vreau, curăţă-te!” În acel gest şi în acele cuvinte ale lui Cristos este prezentă întreaga istorie a mântuirii, este prezentă întrupată voia lui Dumnezeu de a ne vindeca, de a ne curăţa de răul care ne desfigurează şi nimiceşte relaţiile noastre. În acel contact între mâna lui Cristos şi leprosul este depăşită orice barieră între Dumnezeu şi impuritatea umană, între Sacrul şi opusul său, cu siguranţă nu pentru a nega răul şi forţa sa negativă, dar pentru a demonstra că iubirea lui Dumnezeu este mai puternică decât orice rău, chiar decât cel mai contagios şi groaznic. Isus a luat asupra sa infirmităţile noastre, s-a făcut „lepros” pentru ca noi să fim curăţaţi.
Un comentariu splendid existenţial la această Evanghelie este celebra experienţă a sfântului Francisc de Assisi, pe care el o rezumă la începutul Testamentului său: „Domnul mi-a spus mie, fratele Francisc, să încep să fac pocăinţă astfel: când mă aflam în păcate, mi se părea un lucru prea amar să-i văd pe leproşi; şi Domnul însuşi mă condusese printre ei şi mi-am arătat mila cu ei. Iar îndepărtându-mă de ei, ceea ce mi se părea amar mi-a fost schimbat în dulceaţa sufletului şi a trupului. Şi pe urmă, am mai stat un pic şi am plecat din lume” (Fonti Francescane, 110). În acei leproşi, pe care Francisc i-a întâlnit pe când era încă „în păcate” - cum spune el -, era prezent Isus; iar când Francisc s-a apropiai de unul dintre ei şi, înfrângându-şi repulsia proprie, l-a îmbrăţişat, Isus l-a vindecat de lepra sa, adică de orgoliul său, şi l-a convertit la iubirea lui Dumnezeu. Iată victoria lui Cristos, care este vindecarea noastră profundă şi învierea noastră la o viaţă nouă!
Dragi prieteni, să ne adresăm în rugăciune Fecioarei Maria, pe care am celebrat-o ieri, comemorând apariţiile sale la Lourdes. Sfintei Bernadeta, Maica Domnului i-a încredinţat un mesaj mereu actual: invitaţia la rugăciune şi la pocăinţă. Prin intermediul Mamei sale este întotdeauna Isus care ne iese în întâmpinare pentru a ne elibera de orice boală a trupului şi a sufletului. Să ne lăsăm atinşi şi curăţaţi de către El, şi să ne folosim milostivirea faţă de fraţii noştri! (Benedict PP. XVI, traducere Pr. Vincenţiu Balint). (http://www.arcb.ro/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu