Dulcele mister al rugăciunii, pomenii şi postului
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] – Miercurea Cenușii – ora 17:30 (14 februarie 2018)
Lecturi: Ioel
2,12-18; 2Corinteni 5,20-6,2; Evanghelia Matei 6,1-6.16-18.
Evanghelia
Matei 6,1-6.16-18: În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Aveţi
grijă să nu săvârşiţi faptele voastre bune înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi
de ei; altfel nu veţi avea răsplată înaintea Tatălui vostru din ceruri! Aşadar, când dai de pomană, nu trâmbiţa înaintea ta aşa cum fac ipocriţii în
sinagogi şi în pieţe, ca să fie lăudaţi de oameni! Adevăr vă spun: şi-au primit
răsplata. Tu însă, când dai de pomană, să nu ştie stânga ta ce
face dreapta ta, pentru ca pomana ta să fie în ascuns şi Tatăl
tău, care vede în ascuns, te va răsplăti! Iar când vă rugaţi, nu
faceţi ca ipocriţii, pentru că lor le place să se roage stând în picioare în
sinagogi şi la colţurile străzilor ca să se arate oamenilor! Adevăr vă spun:
şi-au primit răsplata. Tu însă, când te rogi, intră în camera ta
şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, care
vede în ascuns, te va răsplăti! Când postiţi, nu fiţi trişti ca
ipocriţii, căci ei îşi schimonosesc feţele ca să arate oamenilor că postesc!
Adevăr vă spun: şi-au primit răsplata. Dar tu, când posteşti,
unge-ţi capul şi spală-ţi faţa, ca să nu te arăţi oamenilor că
posteşti, ci Tatălui tău, care este în ascuns! Şi Tatăl tău, care vede în
ascuns, te va răsplăti”.
Omilie
Începem astăzi drumul Postului Mare: timp potrivit
care durează patruzeci de zile la capătul său este Paştele – memorialul ce
reînnoieşte harul pătimirii şi morţii Domnului.
Cuvântul lui Dumnezeu pe care
l-am ascultat la începutul acestui timp de post este: „întoarceţi-vă la mine
din toată inima voastră, cu post, cu plâns şi cu jale!” (v. 12), ne spune
profetul Ioel (Il 2,12-18). Dar,
noi suntem făcuți pentru bucurie! Dumnezeu nu vrea să fim triști; vrea să fim
fericiți. Dar cum să fim fericiți? Mai întâi să vedem ce nu este a fi fericit. Să
nu confundăm: bucuria cu plăcerea. Plăcerea este una care ne îndepărtează de
Dumnezeu, nu ne aduce bucurie. Postul Mare este un timp în care suntem invitați
să descoperim alegerile noastre, să le verificăm pe cele care nu ne-au purtat înspre
bucurie, la fericire. Atunci să ne întoarcem la Domnul, să reluăm calea dreaptă, chiar dacă suntem invitați să face un
sacrificiu. „Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul
Dumnezeul vostru!” (v. 13). Convertirea este un act al duhului. „Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele”.
Înainte de toate stă în conștientizarea unei decizii a adevărului în sensul că
voința trebuie să se plece spre lumina credinței. Profetul insinstă ca actul de
căință să fie sincer. „El este milostiv şi îndurător, încet la mânie şi
plin de bunătate şi iartă răul” (v. 13). Păcătosul este iertat numai de
îndurarea divină. Întoarcerea la Domnul exprimă schimbarea atitudinii milostivirii
divine: dacă Dumnezeu se întoarce de la amenințarea lui pe care o hotărâse
înseamnă că pedeapsa cu care a amenințat va fi suspendată, ceea ce înseamnă
echivalentul binecuvântării: „și va lăsa după el o binecuvântare” (v. 14). Textul
de astăzi invită la o convertire. Expresia ebraică shub este o întoarcere înapoi, o revizuire a propriilor pași; este
actul fizic al celui care își schimbă direcția. Punctul terminus este inima celui ce se lasă zdrobit de milostivirea lui
Dumnezeu: „îndură-te, Doamne” (v. 17), ai milă de poporul tău!
Și apostalul Paul îi îndeamnă pe
credincioșii din Corint (2Cor 5,20-6,2): „Vă rugăm pentru Cristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (v. 20).
Totul e legat de darul împăcării care începe de la Tatăl și se manifestată în
mod dramatic în Cristos „care nu a cunoscut păcatul [dar pe care Dumnezeu] l-a făcut păcat de dragul nostru” (v. 21) ca noi „să
cunoaştem mântuirea [justificarea] lui Dumnezeu în el” (v. 21). Dar i-a invitat și pe oameni să aibă același cuvânt al împăcării.
Evanghelia
de astăzi după sfântul Matei (Mt 6,1-6.16-18) ne arată care trebuie să fie atitudinea noastră și insistă asupra
dreptății interioare, oferindu-ne şi un mijlocul
pentru a creşte în purificarea intenţiilor noastre: intimitatea Tatălui, și ne spune care
este orientarea lui Isus Cristos care „nu făcea nimic pentru a fi admirat de
oameni”, dar trăia în intimitatea Tatălui său. Ne dă trei exemple: pomana, rugăciunea şi postul
– sunt trei pilonii ai Postului Mare. Acestea definesc raportul nostru cu
lucrurile, cu aproapele şi cu Dumnezeu. Evidențiază în toate trei o tentație
comună normală. Când facem bine, îndată se naște în noi dorința de a fi
lăudați și de a fi admirați, de a avea recompensa, satisfacția,
plăcerea noastră. Cristos ne pune în gardă că în toate acestea există un mare risc:
să te faci văzut, apreciat, stimat! Poţi deveni „sclavul” aprecierii altora,
poţi alerga disperat după lauda celorlalți…
Domnul
ne cere să facem bine. Pentru a face binele noi avem nevoie să trăim în iubirea
cuiva. Să fii plin de prezența secretă a Tatălui, să trăiești în
prezența sa, să trăiești pentru el. Lui Isus nu-i este teamă să spună: „Tatăl
tău te va răsplăti”.
Sfântul părinte papa Francisc în mesajul său de Postul Mare (2018), ia o
expresie de a lui Isus: „Din cauza înmulţirii
fărădelegii, dragostea multora se va răci” (24,12). „Isus anunţă o mare
suferinţă şi descrie situaţia în care s-ar putea afla comunitatea credincioşilor:
în faţa evenimentelor dureroase, unii profeţi falşi îi vor înşela pe mulţi, aşa
încât vor ameninţa să stingă în inimi caritatea care este centrul întregii
Evanghelii”. Ce este de făcut? Biserica „ne oferă în acest timp al Postului
Mare remediul dulce al rugăciunii, al pomenii şi al postului”. Este tot ceea ce
ne spune Isus în Evanghelia de astăzi.
Să ne deschidem inimile și urechile
spre acest cuvânt de întoarcerea la Dumnezeu. „Postul este izvor de bucurie”
spune sfântul Vasile cel Mare. Acesta este scopul acestei zile de
Miercurea Cenuşii și a Postului Mare!
Să începem, aşadar, în numele lui
Cristos, acest drumul de patruzeci de zile încât, purificaţi, să putem să participăm
în mod vrednic la Misterul Pascal.
[bibliografia
(anul A): Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net);
Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va);
Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului,
Sapientia, Iași 2014]; Jesùs Manuel
Garcìa (http://www.catechistaduepuntozero.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB
Bologna 1974; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981;
Masetti N., Guidati dalla Parola,
Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A,
Edizioni Paoline, Torino 1989].
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu