Manifestarea misterului ascuns
Este un singur Dumnezeu, pe care noi nu-l cunoaştem din altă parte, fraţilor, decât din Sfintele Scripturi. Prin urmare, să ştim tot ceea ce proclamă dumnezeieştile Scripturi şi să ştim tot ceea ce ele ne învaţă. Să-l credem pe Tatăl aşa cum el vrea să fie crezut; să-l preamărim pe Fiul aşa cum vrea să fie preamărit; şi să-l primim pe Duhul Sfânt, aşa cum vrea Tatăl să fie dăruit. Să căutăm să ajungem la înţelegerea realităţilor divine nu după propria noastră voinţă, nici după propria noastră simţire, nici făcând violenţă darurilor lui Dumnezeu, ci în modul în care el însuşi a voit să ne înveţe prin Sfintele Scripturi.
Dumnezeu, care era singur şi căruia nimic nu-i era contemporan, a decis să creeze lumea. El a creat lumea cu inteligenţa, voinţa şi cuvântul său şi creaturile au început să existe aşa cum el a voit, şi aşa cum a voit, aşa a făcut. Pentru noi, aşadar, este suficient să ştim doar că nimic nu-i era contemporan lui Dumnezeu. Nimic nu exista în afara lui. Dar, deşi era singur, era multiplu. Căci nu era fără raţiune, fără înţelepciune, fără putere, fără sfat. Toate erau în el şi el era în toate. Când a voit şi cum a voit, el l-a arătat, la timpul fixat de el, pe Cuvântul său, prin care le-a creat pe toate.
Cuvântul său, pe care îl ţinea în el însuşi şi era nevăzut de lumea creată, l-a făcut să fie văzut, mai întâi, rostindu-l ca o voce; născând lumina din lumină, el trimite înţelepciunea sa ca Domn pentru creaţie. Îi acest Cuvânt, care la început era văzut doar de el, lumea însă nu-l putea vedea, l-a făcut văzut, pentru ca lumea, văzându-l pe el care apărea, să poată fi mântuită.
Acesta este înţelepciunea care, intrând în lume, s-a arătat ca slujitorul lui Dumnezeu. Prin el au fost făcute toate, el însă vine numai de la Tatăl.
Acesta a dat Legea şi Profeţii şi, dându-le, i-a constrâns, prin Duhul Sfânt, să vorbească astfel ca, primind inspiraţia de la puterea Tatălui, să vestească hotărârea şi voinţa Tatălui.
Cuvântul, aşadar, s-a manifestat, aşa cum spune sfântul Ioan. Într-adevăr, acesta recapitulează cele spuse de profeţi, demonstrând că acesta este Cuvântul prin care toate s-au făcut. El spune astfel: La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Toate au luat fiinţă prin el şi fără el nimic nu a luat fiinţă (In 1,1.3). Îi, mai jos, spune: Lumea a luat fiinţă prin el, dar lumea nu l-a cunoscut. A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit (In 1,10-11). (Din tratatul Contra ereziei lui Noetus de sfântul Hipolit, preot - cap. 9-12: PG 10, 815-819).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu