Ziua Unirii Principatelor Române ale Moldovei și Valahiei (24 ianuarie 1859)

 

În urmă cu 156 de ani, la 24 ianuarie 1859,

adunarea electivă de la Bucureşti a decis

cu unanimitate de voturi să îl aleagă

pe domnitorul Moldovei,

Alexandru Ioan Cuza,

şi în Ţara Românească.

Dubla alegere a fost primul pas

spre Unirea celor două principate.

În anii imediat următori,

această unire personală s-a transformat

într-o Unire reală, cu instituţii comune,

o Unire recunoscută de puterile Europei.

Dar dubla alegere a domnitorului Cuza

nu a venit de la sine.

Elita politică românească a depăşit unul

câte unul obstacolele politice şi militare

şi a pus imperiile vecine, ostile Unirii,

în faţa faptului împlinit.

 

 

 

 

 

 

 

Hora Unirii (1857)


Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inimă română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!
Piară duşmănia-n ţară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori şi omenie!

Măi muntene, măi vecine,
Vină să te prinzi cu mine
Şi la viaţă cu unire,
Şi la moarte cu-nfrăţire!

Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi şi la durere.
Unde-s doi, puterea creşte
Şi duşmanul nu sporeşte!

Amândoi suntem de-o mamă,
De-o făptură şi de-o seamă,
Ca doi brazi într-o tulpină,
Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,
Amândoi o soartă-n lume.
Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,
În noi doi un suflet bate!

Vin' la Milcov cu grăbire
Să-1 secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,

Şi să vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frăţească
Pe câmpia românească!

 

de Vasile Alecsandri

 

 

 

 

Hora Unirii - Corul „Madrigal”